În căutarea Paradisului pierdut…

03:47 Pe motanul sciitor îl cheamă Maximilian Christofor. Tocmai scria o pagină de jurnal. Din casa de la Pescărie, din partea noastră, Maica Domnului să vă ocrotească şi tot binele pe care vi-l dorinţi să se împlinească... Gândul cuminte merge înainte. Sper să vă găsească-ntr-un colţ de Rai. Credinciosul Maximilian să vă fie tuturor aproape. Salutări de la Isihie din vie. Vorba aceea: eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Sunt şi eu o uşă mai mică. Oricât de mică ar fi uşa mea, tot mai mare decât urechile acului este... Frumuseţea există peste tot, chiar dacă uneori este acoperită de urât. Eu nu-mi părăsesc prietenii nici după ce aceştia au închis Porţile Tympului celor trecătoare trăind acum între cele veşnice. Ei sunt sfinţii mei care m-au fericit şi care mă ajută să-mi aduc aminte de ei şi de mine când eram în copilărie. Stau să-mi aduc aminte Demultul acela cu copilul cuminte Care am fost şi pe care-l am încă în vis Şi în inimă Cu care sunt prieten de Paradis De când mă ştiu Primul Paradis pierdut este Copilăria Tocmai de aceea, răscumpăr Atât cât se mai poate din El Din când în când îmi zboară gândul Şi odată cu el, zbor şi eu Acolo unde stau de vorbă cu Sfântul Petru Şi cu Dumnezeu... Să fii scriitor nu ai nevoie de un covor zburător ca să zbori prin acum şi prin uneori simultan cu atunci când s-ar ţine după tine un gând ascultându-ţi inima cu poruncile ei frumoase. Iată ce-mi poruncea inima: Învaţă să stai de vorbă cu zburătoarele, din zbor, despre pescărie, pescuit şi despre dor. Cu totul altceva este însă să stai de vorbă cu un câine, un motan, un măslin sălbatic sau cu o pânză albă. Când mă aşez la şevalet, pânza albă-mi spune verzi şi uscate. Din albul pânzei ies la vedere iluziile… https://www.facebook.com/groups/1524470814538295/permalink/2942038026114893/ Printre iluzii trăieşte şi el, motanul meu scriitor, Maximilian Christofor Constanţa, vineri, 16 julie, 2021