Acuarelă

Pico della Mirandola – ce nume frumos, vârf al unui miracol, un munte al minunii. în spirit mirabolant, gloria Dei, gloria Patri et Filio et Spiritui sancto iată firul fragil și de scurtă respirare a unui mac micuț străin în iarba înaltă la început de vară rece, anul 21 secolul 21, atât de aproape de suflet că am ghicit de departe ce nume are după nuanța oranj înflăcărat, parțial vizibil ca macii din pictura lui Monet roșul este candoare roșul e soarele cules la asfințit pe pânza pictorului și alteori soarele cules la răsărit de cum răsare rupând porțile zării în flacără, căzut în corfa mare plină cu mere rotunde și netede ca obrazul fetițelor de patru ani ce minunată alcătuire e macul! oare care parte din firea sau trupul unui om sunt macii? fluturele-mac care încă trăiește doar în visul meu este desprins de pe o perdea, de când eram copil și îi vedeam umbra mișcătoare pe peretele de lângă pat era o vreme cu mirese îmbrăcate campestru și care vânturau cerul albastru cu buchetul de nuntă din flori de câmp, cu maci și toate buruienile celebrând culoarea verii undeva în câmp maci mari își ard făptura și își închid tainițele, o siluetă aplecată, o părere doar, precum Ofelia, calcă desculță printre ei, macii din care culoarea fuge și soarele topit și cald stă să-i îmbrace călcâiele