învie-n mine-o mănăstire-n scrum

cuvântului ce sinele îmi fierbe tu, muză și femeie din lăuntru de-oglindă în hârtie ce-mi ești întru te rog frumos să strigi șoptiri superbe mi-alergi prin verbul cel ce mi-e mai hâtru și Dumnezeu de care să mă-ntrebe dar mi-ești și născătoare-n grai de plebe plecând sub sabia palavrei gâtu se-nalță rugăciunea-n cer integru ca din tăciune pasărea de fum dar încă mai adorm în visul negru spre-a-mi spune de iubire te îndrum că e zidit în tine Domn întregu, învie-n mine-o mănăstire-n scrum