Trecerea de la un vis la altul

Trecerea de la un vis la altul E aproape o misiune, Un joc al minții, fără voia mea Mai am la tine, Doamne!loc de-o rugăciune? Numai așa mă vindec, cât eu mai pot striga: -Da-mi, Doamne, o verandă mare, mare La o căsuță mică, mică Albă, cu ferestre albastre La streașină...cu-n cuib de rândunică Iar dacă foișorul e numai într-un ochi de sticla Nu-i nimic Lumină destulă va fi pentru un fir de mușcată Și pentru perdeaua de borangic, Până tărziu, când din horn firul de fum Se creionează pe îndată ............................................. Apoi, de-o parte și de alta, pe leat Îmi fac, fortăreață din metri albită de bumbac Bătută cu maiul la râu și pusă la uscat Și desculță merg prin întărita-mi cetate până-n spatele casei,dincolo de hotar la cei patru stâlpi Doi pruni, un păr harbuzesc și un cireș amar Doar lacrimile mele prin sânge-au tot fost date (și jar) ................................................. Din leat în leat până-n pridvor, a pâine coaptă, a candelă aprinsă și a lemn de brad, miroase că-n mijlocul casei îmi fac cuptor Și-n spatele lui un pat, Vreau pentru oasele care mă dor, odihnă de mătase .................................................. Apoi, într-o veranda de zile mari, să pot aștepta Pe locul de la poartă, să-mi crească doi brazi înalți cu cer în vârf în loc de stea, .................................................. cât timp mai fac atâtea pretenții, doamne cât timp pe umărul jilțului un fluture mai poate sta, pedepsește-mă cu câteva zile-n plus ca-n tandem cu vântul, până la marea trecere să mă mai pot legăna… 29.08.2020