Îmblânzirea sufletului

Sufletul meu s-a îmblânzit cu o neliniște Am deschis ușa casei de la țară Iar în prag mă așteptau copiii lumii Flămânzi speriați își vindeau locurile de veci Pe te miri ce Oh bunică mamă mereu îmi spuneai Dar-ar Dumnezeu să te faci mare Și a dat și te-a luat să îi fie numele uitat Și o neliniște crește pe mine o nouă piele mă trezesc cu ea în fiecare dimineață și atunci știu că morții aprind mereu lumânări pentru vii.