fără vreme

A coacere la șipot fără vreme Udat e miezul adâncit în clipă, Un timp acolo veșnicia țipă Când neclintirea vine să o cheme. Apoi ca fum, din amăgirii pipă, În ochii minții noastre ca-n blesteme Secundelor izvor renaște-n leme Și temnițe de cuget înfiripă. De viață-n ale larmelor simptome Nihil la oameni suie în palat Cu Dumnezeu în plăgi heteronome. E cât amurgul erosul de lat Și ziuă năzuind în axiome În sânge-i doar al nopții postulat...