Tușă - creion

E iarnă din nou fulgii tăi pică de-a bușilea în râu și peste râu și aș sta parcă stană de piatră și de fulg foarte alb îmi simt mâinile înghețate aș râde dar e frig, pe afară îmi simt mâinile atipic de pline de vinișoare aș pune mâna pe o chitară dar îmi sunt mâinile înghețate căzusem pe lângă scheletul meu slab de vara trecută eram fericită visam cu gura plină de cireșe tata din restul a făcut un fel de palincă nu ți-am zis dar mi s-a scrântit glezna ce frig e... cât frig... iar tu tot cercei foarte scumpi îmi aduci... sunt prea galbeni... sunt scumpi, câinele meu dă din oase și câlți, mă trădează e aur... măcar o pietricică mică albastră să aibă!