fântâniță de haiduc

în care apare și o doză de naivitate a tânărului părăsit de iubită iar eu trag din greu la coasă să găsesc altă mireasă.(ori, poate trasul la coasă reprezintă cazna lui de a găsi o înlocuitoare a celei ce l-a părăsit?) Un tânăr de la țară ar fi procedat altfel, căutându-și altă iubită la horele din satul său sau,poate, din alt sat.
Ambiția, de a deveni popă sau, eventual, călugăr, nu cred că ar fi a unui tânăr de la țară părăsit de mândra lui de astă vară.
Oricum, poemul este aparte printre altele. Dă o notă de prospețime, chiar dacă îndrăgostitul aparține unei lumi dispărute, sau pe cale de dispariție. Citirea lui cred că descrețește frunțile. Așa cum a făcut cu a mea.

Cu cele mai bune gânduri pentru autoare.

Mulțumesc mult pentru comentariu, domnule Tomescu, exact asta am intenționat - o descrețire a frunților, un fel de doină de jale, dar și cu umor.