Jurnal
Minichua Rōzu
Drum bun mai departe, Ancuța!
1 min lectură·
Mediu
vreau să văd marea
ai spus cu inima umflată de dor
și ai primit o scoică ca pe o gură de aer prin care valurile se spărgeau la picioare
mâna ta slăbită nu îi dădea drumul
apoi a fost mai rău
iar dacă ne-am adunat în jurul tău
să te întețim, să respirăm cu tine, să prindem tot aerul din lume la mijloc
să-ți fim plămâni
totul s-a stins
și se adună ca un nod pescăresc pe care tot tinele din noi îl va desface ori de câte ori vei răsări pe dinăuntru.
ai spus cu inima umflată de dor
și ai primit o scoică ca pe o gură de aer prin care valurile se spărgeau la picioare
mâna ta slăbită nu îi dădea drumul
apoi a fost mai rău
iar dacă ne-am adunat în jurul tău
să te întețim, să respirăm cu tine, să prindem tot aerul din lume la mijloc
să-ți fim plămâni
totul s-a stins
și se adună ca un nod pescăresc pe care tot tinele din noi îl va desface ori de câte ori vei răsări pe dinăuntru.
026.127
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “Minichua Rōzu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/jurnal/14139825/minichua-rozuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un text simplu și dureros. În opinia mea n-ai nevoie de metafore prea puternice sau imagini șocante ca să creezi o poveste. Și am citi povestea printre rânduri, toată povestea. Îmi pare rău pentru pierderea ta.
0
Mulțumesc pentru semn, popas și empatie. Gânduri bune!
0
