Jurnal
Manifestațiile, Gerula și pretorienii
10 min lectură·
Mediu
- Așa nu se mai poate! dădu glas Gerula evidenței care, după al 4-lea clondir de bere, ajunsese de o claritate uluitoare.
Morhon, Glond încuviințară triști și tăcuți din cap. Doar Darheu nu mai zicea nimic, horcăind discret cu capul prăbușit pe masa crâșmei.
- Este un abuz, este cel mai ticălos abuz, îngână Glond care, fiind pe jumătate scit, simțea la fiecare manifestație de protest nevoia să arate că și ei, diaspora, aveau un cuvânt de spus în ceea ce privește netrebniciile și excesele la care guvernatorul, Dragnus Maximus, îi supunea pe locuitorii davei.
- Nu credeam că pretorienii or să ajungă vreodată la un comportament atât de josnic, observă între două înghițituri și Morhon.
- Și eu cum mă întorc acum la Dara mea? gemu în continuare Gerula care, ca lider al mișcării de rezistență simțea că în aceste condiții suspicioasa lui consoartă ar putea înțelege că activitatea civică pe care el o ducea de peste 3 luni era de fapt doar o ședință prelungită de degustare, urmată de o incursiune la târfele costoboce din cartierul rău famat.
- Nu trebuiau să folosească substanțe interzise, spuse și Morhon care, spre deosebire de ceilalți primise în plin 3 astfel de jeturi de parfum.
- Și toate se întâmplă doar din cauza nemernicului ăla de ginere al tău, mormăi de sub masă Darheu. Pe vremea lui Pulifrix Codrinus lucrurile erau altfel ....
Cei 4 tăcură o clipă nostalgici. Ce vremuri bune trăiseră ei până la schimbarea comandantului pretorienilor!
- Da, măi, ți-era drag ! zise Glond. Țin minte că la prima noastră ieșire mi-a prins Marcus 4 pulanus în cap și vreo 3 scatoalce. Simțeai că trăiești pe vremea aia.
- Păi când a fost manifestația aia mare în care au venit și frații noștri din Sarmisegetuza număra Dara coastele rupte cum numără jidovul talanții; suspina, pansa și, mai ales, tăcea. Cred că numai în luna de miere, când o legasem de capul patului și îi pusesem botniță, a mai fost atât de bine, își aminti cu nostalgie și Gerula.
- Eu numai când mă gândesc la ce o să spună Mara mea când o să mă adulmece ca pe o târfă numidiană și fără o vânătaie diseară îmi vine să îmi tai urechile și să le duc la templu, poate se milostivește Nemuritorul și mă surzește, observă și Morhon.
- De el săracul ce să mai zicem? arătă Gerula spre Darheu, singurul dintre ei care avea 2 neveste.
Sala de oaspeți a Pretoreriei era plină.
Dragnus Maximus studia documentele privitoare la intervenția din această seară și pe măsură ce o făcea mustața i se zburlea ca o nutrie surprinsă de ger. În spatele lui, într-o atitudine dezaprobatoare, toți greii asociației de prietenie daco-romane, corifei precum Serbanus Anus, Pulifirix Codrinus, Nicolingeus precum și matroane ca Veorica Dandalica, Grobi Pandelica sau vestala, Speranția Clitora, o femeie renumită din adâncurile pustiului numidian până la frontierele sălbatice ale nordului pentru virtutea sa, virtute sprijinită admirabil de un aspect fizic la limita dintre femeie, bufniță, furie și satir transsexual.
Cu fruntea sus, demn și pomădat, Marcelus în toga de gală zâmbea luminos și pregătit în orice moment să dea explicațiile necesare.
- 30 de amfore de parfum egiptean de iris, mormăi Dragnus.... La ce pula mea ai dat cu parfum în nespălații ăia? exprimă marele om întrebarea de pe buzele tuturor.
- Ai parfumat gloabele alea împuțite pe banii pretoriei? urlă și Pulifrix care la enervare se înroșea și se învinețea mai rău decât sula de măgar în perioada de rut, cu care de altfel semăna atât de mult cât poate o ființă totuși umană să semene cu o pulă.
- Înaltule, stimată asistență își începu Marcelus explicațiile. După cum știm din mandatul marelui meu înaintaș (și aici romanul clipi din ochi ștrengărește spre Codrinus), tot acest val de manifestații vehemente și de rezistență a început atunci când s-a introdus taxa de baie și a început construcția primelor terme.
Gândurile asistenței se întoarseră în timp la acea perioadă binecuvântată în care geniul lui Dragnus se răspândise asupra tuturor, ca lumina binefăcătoare a soarelui de primăvară peste pălămidele flămânde. Ce idee genială! Să iei un popor care se îmbăia doar atunci când trecea Dunărea înot să colecteze ajutoarele sociale de la vecinii moesi și să le construiești cogeamitea terme, apeducte și vespasiene în centrul davei, pe spezele lor, sub forma unor luminoase contracte din care puteau trăi nu numai ei ci toată armata de subalterni, țiitoare, secretare și nepoți fusese o lovitură de geniu prin care Dragnus își confirmase porecla de Maximus.
- După cum știți din postările de pe Zid, atât cele scrijelite sub formă de puli de dac, mai mici și mai zbârcite decât cele meridionale, cât și din cele mirositoare de sub acesta, un grup fanatic de anacronici, plătiți probabil din pungile lui Sorosus, hunul, au hotărât să iasă zi de zi în centrul davei, să vocifereze măscări, să arunce cu bălegar de mârțoagă în lucrători și să fluture dracarul până ce luminoasele threme, necesare igienizării și menținerii unui aspect plăcut și cochețel al cetățeanului, nu vor fi transformate în crâșme și săli de alba neagra.
- Bine că ne înveți tu, pulică, remarcă cu finețea lui caracteristică Serbanus Anus, că noi nu ne-am dat seama.
- Păi cu cele 257 de pulane tocite într-o singură demonstrație crezi că pescuiam înainte să vii tu în locul meu? schimonosi și Pulifrix din colțul lui
- Și ce succes ai înregistrat, falus vorbitor? scrâșni la rândul lui Marcelus. Tu nu ai înțeles că ăștia se bucură de bătaie ca niște târfe egiptene de un deget în cur? Că atunci când ajung acasă fără nici o vânătaie îi iau nevestele la cicălit și le explică cât de bețivi, leneși și pierde vară sunt, cât de puțin stau pe acasă și câtă treabă lasă nefăcută doar ca să bea sub pretextul rezistenței? Că fără un ochi scos, o coastă ruptă sau un cap spart o să îi tolocănească nevestele până ce or să le iasă rezistența, cheful civic și pofta de viață prin cușme?
Încetul cu încetul adunarea se relaxă acum că abordul noului comandant pretorian devenea mai explicit.
- Și parfumul?, murmură Draganus
- Credeți-mă că știu din familia mea, suspină Marcelus cu gândul la Myhna, fata lui Gerula și nevasta lui. Dacă simte vreuna miros de floare și de parfum pe vreunul din ei, mai ales în anii în care nu trec fluvii înot, sunt terminați mai mult decât dacă îi tunzi cu pulanul. Unul n-o să mai poată să doarmă cu fața în sus fără ca să le fie frică de ceea ce poate face femeia dacă înșelată cu falxul în caz de criză domestică majoră.
Asociația de prietenie dacoromană se relaxă complet. Mustața marelui lider revenise la forma și consistența obișnuită, de răsad de mărar păzindu-i dinții ca niște vinete, atunci cînd semnă cu entuziasm planul de intervenții. În urma lui toți ceilalți semnară la rândul lor cu excepția doamnei Veorica care a trebuit ajutată.
Marcelus nu era obișnuit nici cu vizitele nocturne ale socrului său și nici cu ciocănitura discretă a acestuia.
Gerula își mușcă limba pentru a suta oară atunci când, în cămășuță de noapte, cu vată îi urechi care să-l apere de curent și cu plasa de freză pusă, Marcelus îi deschise.
- Tata socru...
- Șșșt... să nu trezești nebuna, îngăimă dacul.
Așezați în atrium cei doi începură să șușotească
- Ceva de băut, tată? Un ceai îndulcit? Niște lapte de măgăriță?
Câteva sute de ani de dragoste tradițională dacoromană se acumulară în privirile lui Gerula
- Nu, mersi, nu vreau să- mi cadă coaiele. Auzi, ginerică, am venit și eu cu o rugăminte
Marcelus se scărmănă în cap. Ultima oară când Gerula îl rugase ceva fusese în ziua în care îi ceruse mâna Myhnei și nici până acum el nu înțelesese exact cum, de ce și mai ales cu ce folos ar fi trebuit să se înghesuie în pizda mamei.
- Să știi că mama..
- Nu e vorba de asta, oricum e prea târziu de acuma. Nu, măi băiete, este vorba de pretorienii tăi blestemați.
- He, he, he, tata socru, când te-am prevenit că un abord civilizat va termina rezistența voastră mai repede decât stinge pișatul boului o surcică fumegândă ai spus că vorbesc aiureli.
- Da, omule, dar tu nu vezi că ne facem de râs?
- Adevărat, pretorienii mei se cacă pe ei de râs. Mâine au zis că o să vă dea cu esență de viorele și și-au pus trandafiri pe pulan. Am comandat chiar și catapulte cu apă de toaletă, așa că o să fie masacru.
- Frate, dar înțelege o dată că nu este vorba de thermele alea de doi bani, la care am auzit că o să puneți și taxă; cred că acolo o să intrăm doar în caz de secetă. Și nici de vespasiene, câtă vreme zidul castrului vostru ne apără de soare. Este strict vorba de neveste.
- Păi am vorbit cu colegii noștri, un fel de sondaj intern dacă vrei, și am ajuns la concluzia că ne doare în pulo de nevestele voastre.
- Băi, frate, de câte ori te rog eu ceva? Vrei să auzi pe a mea chiuind și mâine până se lasă luna sub boltă? Ce e așa mult să te rog să capăt, măcar eu, că am pile, un pulan roman adevărat în cap. Că de o coastă nici nu îndrăznesc.
- Păi nu mai protesta, coaie. Rezistă în pula mea și pe acasă.
- Idiot mic, tu asta ai înțeles din toată mișcarea noastră? Că ne ducem ca idioții în mijlocul davei ca să vă ștergeți pulanele de cușmele noastre?
- Așa pare la o privire superficială, rosti Marcelus
- Pe tine te doare-n pulă, că ai servitori și că Mihna este, ce să zic, mare doamnă. Da la noi, ăia normalii, nu este așa. Nu om fi lăsat noi urme ale scrierii dacice pe pereții davelor dar, dacă te uiți la marginea patului, o să vezi o listă cât meniul împăratului pe care Dara mi le-a lăsat de făcut doar pentru mâine. Asta până plec la piață. Și acoperișul rămâne pentru după masa. Și în toată perioada asta berea se încălzește la Tristus la taverna și vinul prinde floare, doar că voi, paranoicii dracului, nu vreți să ne dați o mână de ajutor. Halal prietenie dacoromană...
Argumentele bătrânului dac începură a-și face loc în mintea și în sufletul tânărului roman.
- Păi poate ajungem la o înțelegere.
- Așa, măi băiatule măi.
- Nu mai ocupați toată strada
- Îhî
- Vă așezați organizat să vă luați pulanele.
- Poate și o coadă de bardă, măcar până iese mirosul de trandafiri.
- Dați și voi un rând de clondire la băieți, că s-or înseta și ei de atâta treabă.
- Bine, dar dacă începeți iarăși cu substanțe interzise...
- Dacă vedem clondirele și cârcile pregătite, să ne facem datoria...
- Bine, fiule, mulțumesc
- A, ar mai fi ceva.
- Ce, măi.
- Nu vă mai căcați sub zidul nostru.
Privirea lui Gerula se întunecă.
- Pot negocia multe, fiule, dar nu libertatea de exprimare ...
001.519
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cucu Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 1.856
- Citire
- 10 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cucu Constantin. “Manifestațiile, Gerula și pretorienii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/jurnal/14130118/manifestatiile-gerula-si-pretorieniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
