Jurnal
Niciodată nu spune unei zile că e ordinară
Lansare de carte
2 min lectură·
Mediu
Dragi prieteni, am onoarea și plăcerea să vă invit sâmbătă, 11 august, ora 18 la evenimentul Gaudeamus Litoral, piațeta Perla din Mamaia, unde va fi prezentat noul meu volum de poezie Niciodată nu spune unei zile că e ordinară apărut în iulie, 2018, la editura Ex Ponto, Constanța.
Vă aștept cu inima deschisă!
Câteva repere lirice:
ultima femeie care va ieși din mine
înainte de toate o femeie caldă
o pâine de femeie la masa singurătății
când trebuie să prinzi ultimul vapor
și după ce vei fi răscolind mări și țări
și mă vei fi ținut fără somn și fără niciun rost
cine mai știe câte brazde necălcate
și toamne neculese de rod și vremuri înfumurate
vei fi putând să bați apele înapoi
să mă alegi iar dintre toate lucrurile
făcute anume pentru tine
o femeie de lapte cu sânii grei
peste pieptul viril al universului ușor
calea lactee prin mine trece cu
jgheaburile ei dulci fluvii de dragoste
fii cu grijă la meandre
femeia fado calcă treptele
unui portativ degete lungi ating
doar locuri care te scriu chopinian
brațe strâng distanțele într-un mănunchi
arde prin lupa soarelui
orice dorință
nu mă mai căuta în altă parte
în mine locuiesc toate acele
femei de care ai nevoie
trebuie doar să mă strigi
una câte una vor alerga spre tine
moartea în voaluri până-n călcâie
mai sprintenă ca niciodată
te va chema cu vocea aia care-ți place
iar eu nu voi ști cum
să te preîntâmpin
singurul meu câștig în viață
ca în fiecare dimineață
mă agăț de toarta ceștii adormită
o cafea amară șerpuiește
seducătoare de parcă m-aș uita
în ochii tăi ziua sparge orice amintire
las baltă tocmai momentul acela
fiindcă trebuie
să merg unde se adună
pentru nu știu ce speranțe
oameni în fiecare zi câștig la greu
oameni mai valoroși decât orice valută
vă asigur că e o muncă ușoară e de ajuns
să cunoști limba lor
să zâmbești arătându-ți cât mai mult dinții
strălucitori ca la reclama de pastă
îi saluți și îi întrebi de sănătate
apoi îți vezi de ale tale
02110.887
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 346
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “Niciodată nu spune unei zile că e ordinară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/jurnal/14129283/niciodata-nu-spune-unei-zile-ca-e-ordinaraComentarii (21)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iulia, pentru delicatețea cuvintelor tale.
Cu drag.
Cu drag.
0
0
Katy, ce bucurie să te regăsesc aici! Mi-ar fi plăcut să poți să participi la eveniment. Îți mulțumesc pentru aprecieri.
Lau Tatar, mulțumiri, de asemenea.
Lau Tatar, mulțumiri, de asemenea.
0
Distincție acordată
Un poet al cărui suflet înflorește în vers pentru simplul fapt că o nouă zi i se așterne la picioare nu va spune niciodată unei zile că este ordinară. Un astfel de poet este Ottilia Ardeleanu. Titlul volumului spune foarte mult, poezia ei de asemenea; găsesc inspirată alegerea unui mesaj pozitiv puternic.
Felicitări și îți urez ca lansarea cărții să îți umple și mai mult sufletul de bucuria de a trăi și de a scrie!
Felicitări și îți urez ca lansarea cărții să îți umple și mai mult sufletul de bucuria de a trăi și de a scrie!
0
Distincție acordată
Unei zile poți să-i spui orice, dar poeziei tale trebuie să-i spui ”Succes deplin!”, căci merită! Mi-a plăcut această confesiune care te definește metaforic foarte bine:
”nu mă mai căuta în altă parte
în mine locuiesc toate acele
femei de care ai nevoie
trebuie doar să mă strigi”
Sper să te strige cât mai mulți cititori!
”nu mă mai căuta în altă parte
în mine locuiesc toate acele
femei de care ai nevoie
trebuie doar să mă strigi”
Sper să te strige cât mai mulți cititori!
0
vă mulțumesc nespus, dragi poete, pentru cuvintele calde, solidare, emanând atâta sinceritate, bucurie și imbold creator încât cuvintele se întorc spre voi ca un ecou de mulțumire!
Vă voi trimite cartea, numai să-mi spuneți unde :).
Vă voi trimite cartea, numai să-mi spuneți unde :).
0
Distincție acordată
Felicitări! Este mereu frumos să ai curajul de a scrie ceva frumos. Gînduri de bine la aflarea unei vești bune, cu drag.
0
îți mulțumesc din suflet pentu apropiere. Se simte în aer! Ai dreptate, e nevoie de curaj, de gânduri curate și de prieteni dragi!
0
Distincție acordată
Mă bucur pentru tine, Ottilia! Foarte inspirat titlul volumului. Nu-mi fac griji că nu va fi o carte foarte apreciată. Succes și sănătate ca să mergi mai departe!
0
ești fair și mulțumesc!
Costin, să-mi dai o adresă să-ți trimit volumul. Mulțumesc pentru alăturare!
Costin, să-mi dai o adresă să-ți trimit volumul. Mulțumesc pentru alăturare!
0
Distincție acordată
sincere felicitări,ottilia
pentru carte dar și pentru tot ceea ce faci!.
sunt sigur că va fi o lansare deosebită.
același,
teodor dume,
pentru carte dar și pentru tot ceea ce faci!.
sunt sigur că va fi o lansare deosebită.
același,
teodor dume,
0
Teo, sper să fie un moment unic.
Numai bine!
Numai bine!
0
Distincție acordată
Felicitări pentru această carte și mult succes mâine, când sper să emoționezi publicul cititor. Fiindcă am avut bucuria să citesc această carte, las aici câteva gânduri, fără pretenția de lectură critică.
O poezie vindecătoare și sapiențială
Vorbesc despre o poezie sapiențială, dar nu în sensul consacrat al termenului, fiindcă nu există propriu-zis un limbaj sentențios, cu înțelepciuni morale/filosofice. Dacă ele există, sunt într-o proporție prea mică. Ideea este că, dincolo de arta expresiei poetice, lirică, în esență, cu un imaginar poetic bogat, dar și cu o exprimare directă, unde contează mai mult tensiunea ideii poetice, se află înțelepciunea unei existențe din care aflăm că fără Dumnezeu suntem doar pulberea răscolită de vânturile dezamăgirii, frăr a găsi vreo semnificație vieții.
Sunt multe poezii care au puterea de a scăpa de patina nemiloasă a timpului, iar în altele există versuri memorabile sau întregul este bine consolidat. Dacă aș începe cu poezia care dă titlul volumului, niciodată nu spune unei zile că e ordinară, aș remarca faptul că tonul ironic-amar se prinde foarte bine în plasa textului, Textul ar putea fi citat în întregime, însă păstrez doar aceste versuri: „perna lumii s-a descusut pe-o margine/cad fulgii cine mai știe cărei păsări// cu gâtul frânt”. Până la urmă, fiecare zi este importantă în devenirea lumii, cum dacă o notă ar fugi de pe partitură ar strica armonia cântecului.
Ottilia Ardeleanu scrie aici și o poezie a comunicării cu Dumnezeu, într-un limbaj oarecum nonconformist, departe de atmosfera litaniilor religioase: „de câte ori la ușă/bate cineva firav/îmi zic Dumnezeu iar a răms pe drumuri/deschid și El se rușinează nu știe cum să înceapă/să-mi explice El mie este înjositor// Îl privesc fără milă// Îi fac semn să intre/dar El rămâne pe prag/între mine și lumea de-afară” (Dumnezeu ca de obicei). O altă poezie remarcabilă, în care Dumnezeu rătăcește în aparență prin lumea noastră artificializată și consumistă, este mi-a spus că ar vrea să se întoarcă Acasă. Este un Dumnezeu pe care nimeni nu pare să-L mai vadă, fiecare fiind preocupat de automatismul zilnic, în care El își găsește din ce în ce mai rar locul. De aici și întoacerea Acasă, după ce apăruse izbăvitor printre oamenii rătăciți de El și de sine. Singură ființa poetică pare să recunoască un rost al Drumului: „Doamne cum să-ți iau eu bani pe drumul pe care/L-ai făcut anume pentru mine”. Un text ceva mai ghiduș pe aceeași temă este și în cele din urmă verifică dacă a dat drumul la căldură liniște și iubire, în care oamenii sunt văzuți ca niște jucării învârtite din cheie de un Dumnezeu îndrăgostit de joc. Și cum să nu fie, odată ce El este primul artist al lumii. Până la urmă, așa cum spune și titlul, Totul s-ar putea reduce la numai atât (dar cât de mult și cât de greu de obținut într-o lume care se complică inutil și a uitat gustul simplității): căldură sufletească, liniște interioară și iubire (căci Dumnezeu nu este altceva decât iubire). Din același impuls al simplității pleacă și versurile poeziei ce este de știut Doamne pe lumea asta: „regnul este prea ciudat metamorfozat/sau poate prea tehnologizat/în loc de rugi ascultăm manele/și ne închinăm celor pentru care/ poți muri doar trăgând un fum/nici măcar nu am mers prea mult în genunchi/Doamne/insuportabil/mă dor”.
Sunt foarte multe poezii memorabile pe aceeași temă sau pe altele, dar critica literară va observa, probabil, mult mai bine decât mine. Nu-mi rămâne decât să citez câteva versuri dintre acelea care mi-au plăcut foarte mult (fără a știrbi, sper, importanța întregului): „o cafea amară șerpuiește seducătoare de parcă m-aș uita/în ochii tăi ziua sparge orice amintire” (singurul meu câștig în viață); „tăcerea este un dirijor tânăr// singure în reverberație/dezamăgirile” (singură în orchestră); „mi-e dor/să decorăm universul cu/ răsetele noastre” (viață în oglindă); „cine ar fi crezut că/îi e sete mă uitam/aiurea după fluturi/(...)/ mâinile îmi tremurau/și trupul/cană s-a făcut” (acel trecător); „mă și aștept la o zi cu furtună care/să-mi deturneze toate zborurile către sufletul tău” (afurisită mai este); „viața este o golgotă de oameni/nu încetează să se bucure de răul făcut” (ziua mea aldină de la tine începe) etc.
O poezie vindecătoare și sapiențială
Vorbesc despre o poezie sapiențială, dar nu în sensul consacrat al termenului, fiindcă nu există propriu-zis un limbaj sentențios, cu înțelepciuni morale/filosofice. Dacă ele există, sunt într-o proporție prea mică. Ideea este că, dincolo de arta expresiei poetice, lirică, în esență, cu un imaginar poetic bogat, dar și cu o exprimare directă, unde contează mai mult tensiunea ideii poetice, se află înțelepciunea unei existențe din care aflăm că fără Dumnezeu suntem doar pulberea răscolită de vânturile dezamăgirii, frăr a găsi vreo semnificație vieții.
Sunt multe poezii care au puterea de a scăpa de patina nemiloasă a timpului, iar în altele există versuri memorabile sau întregul este bine consolidat. Dacă aș începe cu poezia care dă titlul volumului, niciodată nu spune unei zile că e ordinară, aș remarca faptul că tonul ironic-amar se prinde foarte bine în plasa textului, Textul ar putea fi citat în întregime, însă păstrez doar aceste versuri: „perna lumii s-a descusut pe-o margine/cad fulgii cine mai știe cărei păsări// cu gâtul frânt”. Până la urmă, fiecare zi este importantă în devenirea lumii, cum dacă o notă ar fugi de pe partitură ar strica armonia cântecului.
Ottilia Ardeleanu scrie aici și o poezie a comunicării cu Dumnezeu, într-un limbaj oarecum nonconformist, departe de atmosfera litaniilor religioase: „de câte ori la ușă/bate cineva firav/îmi zic Dumnezeu iar a răms pe drumuri/deschid și El se rușinează nu știe cum să înceapă/să-mi explice El mie este înjositor// Îl privesc fără milă// Îi fac semn să intre/dar El rămâne pe prag/între mine și lumea de-afară” (Dumnezeu ca de obicei). O altă poezie remarcabilă, în care Dumnezeu rătăcește în aparență prin lumea noastră artificializată și consumistă, este mi-a spus că ar vrea să se întoarcă Acasă. Este un Dumnezeu pe care nimeni nu pare să-L mai vadă, fiecare fiind preocupat de automatismul zilnic, în care El își găsește din ce în ce mai rar locul. De aici și întoacerea Acasă, după ce apăruse izbăvitor printre oamenii rătăciți de El și de sine. Singură ființa poetică pare să recunoască un rost al Drumului: „Doamne cum să-ți iau eu bani pe drumul pe care/L-ai făcut anume pentru mine”. Un text ceva mai ghiduș pe aceeași temă este și în cele din urmă verifică dacă a dat drumul la căldură liniște și iubire, în care oamenii sunt văzuți ca niște jucării învârtite din cheie de un Dumnezeu îndrăgostit de joc. Și cum să nu fie, odată ce El este primul artist al lumii. Până la urmă, așa cum spune și titlul, Totul s-ar putea reduce la numai atât (dar cât de mult și cât de greu de obținut într-o lume care se complică inutil și a uitat gustul simplității): căldură sufletească, liniște interioară și iubire (căci Dumnezeu nu este altceva decât iubire). Din același impuls al simplității pleacă și versurile poeziei ce este de știut Doamne pe lumea asta: „regnul este prea ciudat metamorfozat/sau poate prea tehnologizat/în loc de rugi ascultăm manele/și ne închinăm celor pentru care/ poți muri doar trăgând un fum/nici măcar nu am mers prea mult în genunchi/Doamne/insuportabil/mă dor”.
Sunt foarte multe poezii memorabile pe aceeași temă sau pe altele, dar critica literară va observa, probabil, mult mai bine decât mine. Nu-mi rămâne decât să citez câteva versuri dintre acelea care mi-au plăcut foarte mult (fără a știrbi, sper, importanța întregului): „o cafea amară șerpuiește seducătoare de parcă m-aș uita/în ochii tăi ziua sparge orice amintire” (singurul meu câștig în viață); „tăcerea este un dirijor tânăr// singure în reverberație/dezamăgirile” (singură în orchestră); „mi-e dor/să decorăm universul cu/ răsetele noastre” (viață în oglindă); „cine ar fi crezut că/îi e sete mă uitam/aiurea după fluturi/(...)/ mâinile îmi tremurau/și trupul/cană s-a făcut” (acel trecător); „mă și aștept la o zi cu furtună care/să-mi deturneze toate zborurile către sufletul tău” (afurisită mai este); „viața este o golgotă de oameni/nu încetează să se bucure de răul făcut” (ziua mea aldină de la tine începe) etc.
0
Pașa, cu mulțumiri adânci!
Mă bucur că acest volum a stârnit emoție și dorința de a spune câteva cuvinte în favoarea conținutului. Sunt onorată de faptul că pot avea impresiile proaspete ale unui profesor de Limba și Literatura Română, poet și persoană deschisă la critică pertinentă. Eu am avut de învățat de la tine, mai ales din critica aspră :)
Mă bucur că acest volum a stârnit emoție și dorința de a spune câteva cuvinte în favoarea conținutului. Sunt onorată de faptul că pot avea impresiile proaspete ale unui profesor de Limba și Literatura Română, poet și persoană deschisă la critică pertinentă. Eu am avut de învățat de la tine, mai ales din critica aspră :)
0
cam asta ar fi gustul poeziei tale, dupa gustul meu...
toti cei care au trecut pe aici au lasat o stea, eu vin si-ti cer, ca stea n-am: as dori si eu o "cafea", pentru atunci cand ne vom reintalni...
felicitari, Ottilia!
cu drag,
Maria
toti cei care au trecut pe aici au lasat o stea, eu vin si-ti cer, ca stea n-am: as dori si eu o "cafea", pentru atunci cand ne vom reintalni...
felicitari, Ottilia!
cu drag,
Maria
0
voi sunteți stelele mele.
Mulțumesc pentru prezența ta aici. Un exemplar din acest volum îți aparține.
Mulțumesc pentru prezența ta aici. Un exemplar din acest volum îți aparține.
0
”Ultima femeie care va ieși din mine” mi se pare de o senzualitate și o voluptate atât de fină , încât te incită să vrei să o atingi. Superb...
0
mulțumesc.
0
TN
Felicitari, Otilia!
Si sincer regret ca n-am fost acolo la acel Gaudeamus.
Tea
Si sincer regret ca n-am fost acolo la acel Gaudeamus.
Tea
0
mulțumesc. Te aștept oricând cu drag la mare. Eu stau la cinșpe minute de ea.
0

Steluță!