despre domnișoara bătrână

realitatea este ca o mâță băgată-ntr-un sac o duci în spate spre locul/ unde ai hotărât s-o abandonezi pân-acolo te umple de sânge oamenii lipesc răni fără să mai spună ceva cu toate acestea domnișoara bătrână își dă în cărți foșnetul se surpă pe tencuiala aburului cald al așteptării lângă fântâni focuri vii de cuvinte depresiuni/ unde rămâi în ecou călătoria înseamnă pretextul pentru nevoia de a pleca de sub pielea precum coaja castanei domnișoara bătrână inima se rostogolește prin zăpezi un copil face din ea roată la trotinetă împinge cu piciorul trotineta fuge /și tu crezi că te reconstruiești că în rostogolire or să-ți crească niște dinți albi și lungi gata să sfâșie sacul pe fața zăpezii urme ovale stăruie sub oglinzi parcă ar scăpăra parcă nu