aici

e doar amprenta unui dumnezeu deghizat în pilot kamikaze să nu semnezi că ai luat la cunoștință: moartea obligatorie cere consumul rigorilor de rămâne om chiar și după ce ți-au căzut dinții părul ori mila față de anotimpuri fără nume cuvintele mimează cu blândețe prietenii neputincioase căci nu s-a născut nimeni în stare să-ți împrumute inima să leviteze în jurul tău încarnat într-un popor de fluturi cine nu fură azi nu minte nu lovește învață despre viață în alfabetul braille și zgomotul poate însemna o muzică desăvârșită în urechea celui fără auz jumătatea acestui poem este nescrisă și așa va rămâne până când vei căuta în somn urmele nebuniei că ai fost cel puțin o dată în preajma acelei femei căreia trebuia doar să-i întinzi o mână ca să ajungă acasă