Gaya ereticon

Îmi pare că mergeam împreună cu tata la cules de sânziene Eram foarte mică, pe-atunci, tata mă ținea pe picioarele lui Nu știam că, într-o zi, mă va lua păcatul într-o tolbă Și că-mi va fi greu să îl duc, pe picioarele mele legate. Și în legăturile de bumbac foarte strâns. Tata va duce în schimb păcatul, cu mine dormind. Cu picioarele mele-l va duce. Amândouă, dormind. Gleznele Ca Două Fluiere Mari Îmi erau amândouă legate/Cu sfori/Să fie pe-ascuns/Și mai drepte/Să fie frumoase/ Așa spuneau pețitoarele/tata/ șă fie amândouă teșite și reci; Într-o bună zi, am intrat cu tata într-un fel de mănăstire de maici Dacă mă auzi, îngerule/Dacă nu strigi/Cu crucea ta de zăpadă pe căpătâi Eu și tata Mai Duceam pe brațe fiecare din sânzienele și din lumânările galbene culese până atunci Peste noapte, O măicuță ne-a luat în chilia ei și ne-a dat puțină supă de pui și știu era călduță și groasă, cu mulți tăiței ca porumbul; Îmi părea că înăuntru se simțea descâlcindu-se un ruguț mic de afin plin de fructe stropșite/de ceai și de afin/ și parcă mi-am zis atunci că afinele tatălui meu seamănau cu mătăniile mele cu rugăciunea prea mică și arsă pe care nu am spus-o atunci. Oare câte mătănii s-ar pune, O, Iisuse, pe-un fir? Câte vieți? Eu știu, dacă îți faci o cruce mai mare, te iartă cerul și Domnul Și puiul de găină pe care l-au tăiat. Este sânge tăiat. Carnea ta... Era foarte alb, la mansardă, și `nalt. Numai frig. Nu mai știam dacă îmi părăsisem mansarda și păsările Zăpezi reci, de cristal, se-auzeau/și mă ridicam pe vârfuri încet/adormeam Și în pumnul meu închis mă lipeam de o floare de alb Tatăl meu avea un fel de a merge, cumplit, cumpătat/avea un mers apăsat iar eu mă gândeam la puiul prea slab și dormeam. La un câine urlând/Și la puiul prea slab. Pe la mine sunt snopuri și cruci Tată, peste noi a căzut, iarăși ceața și frigul/Cum se mai doarme pe picioare la tata!/ Peste noi a căzut un morman de zăpadă iar eu cu gândul aprins iar în lanț.