doinițe românești

ca un fel de ieșire dintr-un joben, am lăsat iepurele la ușă, cred că eram speriată și atât copacul mi se uscase, ori cred că bradul - nu mai știa de el, ca un fel de ieșire dintr-un Crăciun ce să îți spun, pe la mine prin casă acum este cald oasele trosnesc, nu lemnele, e vreme de os nu, nu oasele, cred că bradul cântă pe undeva doinițe românești cred că plânge pe undeva un brad, și cad globurile de pe el, și se depun ca iarba foarte verde pe jos ...și atât e de frumoasă și de duioasă iarba aceea... nu mai vreau lacrimi, vreau un brad la anul și atât.