Jurnal

lumea asta așa de normală

file de jurnal afectiv

1 min lectură·7 noiembrie 2017

Mediu

cu care nu sunt în stare (sau ce?!) să am afinități nici măcar polemici premeditate întârzie la ora de religie la ora la care se predau bunul simț și discreția poartă prejudecăți și clișee multiple umbletul gol în care când ridicol când ucigaș își ascunde pumnalele acostează frunza că de ce e așa de galbenă ori prea verde ori prea frunză?! și totuși lumea asta bătrână-bătrână așa de puțin înțeleaptă nu ia în serios metaforele 2 bani nu dă pe cerul din inimă pe țipătul surd când gloanțele ciuruie stropii din imaginație?! te-arată cu degetul la nebuni te trimite că de ce-ți întinzi mâinile în absența din preajma copacului și cum... asta... nu de la... iarbă... vine... nici de la cuvinte?!! lumea asta banală lumea asta barbară așa de normală și indiscretă care se taie în crengile de la mâi ni le t a l e...

024.006

Despre aceasta lucrare

Autor: Daniela Luminita Teleoaca
Tip: Jurnal
Cuvinte: 146
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “lumea asta așa de normală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/jurnal/14116025/lumea-asta-asa-de-normala

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

AT Alexandra Alb Tătar✓8 nov. 2017

M-am regăsit, cu un zâmbet dulce-amar, în filele din jurnalul tău afectiv, mi-am regăsit locul intim cioranian preferat, lângă un arbore mare, bătrân, dar solitar... dulce - pentru că două ecouri ale solitudinii ce se întâlnesc se mângâie (de parcă arborele solitar își găsește frații), amar - pentru rolul "normal", sec, grizonat, îmbibat într-un conformism diform, pe care se așteaptă să îl joci acea lume care își poartă "umbletul gol în care/ când ridicol când ucigaș/ își ascunde pumnalele", atacându-ți esența în ale cărei vene curge libertatea de a fi autorul propriului rol, strivindu-ți entuziasmul și condamnându-te la comprimare, reprimare sau renegare - "acostează frunza/ că de ce e așa de galbenă/ ori prea verde/ ori prea/ frunză?!"
Luminiță pentru (nu întâmplător) Luminița!

DT Daniela Luminita Teleoaca✓8 nov. 2017

Mă bucur pt împărtășirea stării de regăsire și, recunosc, mă reazem (și eu) adesea de câte un copac... (și nu doar la... figurat! adică eu îmi iau realitatea drept bună!!) Îi prefer pe cei ale căror sentimente nu se opintesc, ci vin față către față cu Cerul Înaltul. Suntem în minoritate, ce-i drept, într-o lume a „(așa de) normalilor pragmatici”, dar SUNTEM!!! Detaliul ce m-a împins la acest text e unul derizoriu, pe cât de concret, pe atât de omisibil în următoarea instanță: atitudinea de-a dreptul șocată a unei colege de breaslă, mai în vârstă, de fapt.. fără.. mai, care nu se putea opri din consternare cum de cineva (adicătelea eu, adicătelea un fel de frunză) se prezintă într-un mediu atât de oficial în bermude-blugi strâmte / strâmți și, pe deasupra, și cu niste cizme-bocanci foarte înalte...și detaliile sunt multe și „exotice”, dar mă opresc. Cât privește prenumele Luminița, o bună vreme în copilărie l-am (re)negat (???!!!), preferând-ul pe.. Liliana (autobotez!!!!). Treptat, am intuit cât de bine avea să-mi prindă! (Cu numele/ cuvintele nu-i de glumit! Deloc!)