Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Primul om pe care-l întâlnesc

(emoționat)

1 min lectură·
Mediu
(Dimineața, puțin după ora 5 zilele acestea din sesiunea de toamnă) Eram cu Dorruța, la prima plimbare. Doi tineri, de pe trotuar, văzând că fumez, m-au întrebat: - Aveți o brichetă? - Luați de aici, că am aprins-o sus, le-am zis, întinzându-le mucul de țigară. - Vă mulțumesc, a spus tânărul servit. Să aveți o zi bună. - Mulțumesc și eu. Voi să aveți noroc în viață, le-am urat când s-au mai îndepărtat câțiva pași. Celălalt tânăr s-a apropiat de prietenul lui, l-a luat de umeri și privindu-l în ochi, cu o voce de om fericit i-a spus: - Este primul om pe care-l întâlnesc, de când m-am întors în România. Apoi s-a întors spre mine și mi-a strigat: - Mulțumim frumos! - Doamne ajută, le-am spus cu glas emoționat de bucuria lor... Constanța, 14 septembrie, 2016
024.337
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
137
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “Primul om pe care-l întâlnesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14096674/primul-om-pe-care-l-intalnesc

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bejliu-anne-marieBABejliu Anne-Marie
Părintele Tadei spune:

"Dispoziția pe care o avem față de semeni este dispoziția pe care o avem și față de Dumnezeu"

La cuvintele dumnealui m-a dus parcurgerea întâmplării frumoase prin care ai trecut și mai ales prin care au trecut acei tineri întâlnindu-te.

"- Este primul om pe care-l întâlnesc, de când
m-am întors în România."

Și mai spune Părintele Tadei:

"Celui smerit și blând, așezat chiar și în iad, îi este bine."

Este greu să întâlnești Oameni și și mai greu este să crești și să rămâi Om.
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
De unde se vede că merită să ne mai ocupăm, din când în când, de Ultra-produse. Povestea acesta simplă este . Nu te pui cu inocența inimilor curate!



Imi apare de pe mare câte un student și la sfârțitul mesajului îmi așterne "mulțumiri anticipate". Și-n răspunsul meu îi aduc aminte de onestitate, de muncă și de adevăr...



Au venit ploile de toamnă.

S-au desfundat șanțurile. S-au dus la vale toate gunoaiele.

Trei trepte albastre. Ia și tu din ele câteva pietre și aruncă în mine.

Trei castane și... Aici au venit ele, ferestrele. Nici nu știu cum au apărut așa, ca din senin...
0