Mediu
altă explicație nu găsești:
nu există zile bune sau proaste
doar tîmplari care nu au nimerit lemnul crucii
iar ca să iubești oamenii chiar dacă pleacă
e ca și cum ai ventila mecanic
un serafim în comă hepatică
astăzi am să-ți vorbesc despre mine
ca despre unul care a fost
nu mi se pare corect să-ți duci zilele
fără să știi cît timp ți s-a dat
apoi să te judece alții
dumnezeu sau aproapele
că ai fi putut face mai mult
uneori simt aerul cu intră în piept poticnit
ca sicriul bunicii lovindu-se de pereții
unei gropi înghețate
atunci îmi vine să-mi jupuiesc pielea
și așa numai fibră și os
numai nervuri și pulsații
să merg de nebun unde văd cu ochii
să mă opresc doar atunci cînd m-au uitat toți
s-o iau de la capăt
ca diacon
sau armurier ucenic
de la o vreme
în mine și-a făcut loc o durere care nu se dă dusă
ca o ploaie măruntă
sîcîitoare
pe tabla unui autobuz londonez
mă plimb dintr-un perete într-altul al camerei
mă gîndesc la viețile altora
apoi la viețile mele
mă întreb dacă ei sînt mai buni sau au făcut mai mult
noaptea cînd pun capul în pernă
simt cum patul se clatină
ca un tren prin halte necunoscute
îmi spun că ori am probleme de echilibru
ori am înclinat din greșeală balanța pămîntului
cînd mi-am îngropat în grabă talantul
mai cred că nu e bine
să țin oamenii lîngă mine
e ca și cum m-aș obișnui să trăiesc
cu durerea aceasta care mă roade
iar dacă m-aș trezi într-o zi vindecat
n-aș ști cum s-o iau de la capăt
acum visul meu preferat
e sfîrșitul de iarnă în hisingen
și o femeie cu trupul puternic ca o caroserie de volvo
dacă nu mă voi trezi mîine îmi spun
doamne tu știi cine sunt și care mi-e locul
orice mi-ai da sînt convins că mi se cuvine
regret doar că n-am spus nimic memorabil
că nu am o fotografie generică
și că n-o să mă pot arăta în vis
idioților care vor specula că am avut premoniții
să le șoptesc
dixi et salvavi animam meam
022.963
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 358
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “îngropați-mă în suedia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14066269/ingropati-ma-in-suediaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai perfecta dreptate cu primele strofe. De fapt, textul de fata e compus din doua texte scrise in momente diferite, pentru ca, in ultima perioada, asa imi construiesc postarile: pe secvente pe care le adun in timp si le grupez ca tipografii interioare. Uneori imi iese, dar aici ai subliniat bine: nu era cazul. Aveam si eu dubii daca trebuie sa compilez doua personale diametral opuse, dar parerea ta m-a convins. Multumesc de semn si, mai ales, de pertinenta observatiilor.
0

Așa se face că unele poeme sunt explozive, iar altele mai puțin reușite. Perfect nu e nici măcar Dumnezeu, are și el o suită întreagă de rateuri. Și vreau să spun prin asta că poemul începe anost, mă plasezi într-o realitate pe care o pot găsi oriunde și pe care, din păcate, oricine o poate exprima aidoma, dar care se salvează prin cele trei versuri de final, cu soarele care se întinde pe cer precum margarina, gros, grețos, de un gălbui vechi, neapetisant (așa e margarina copilăriei mele). A-mi vorbi de Johannis, un efemer om politic, înseamnă, peste ani, o notă explicativă, la subsol. Iar strofa a doua mi se pare extrem de încărcată. Dar nu aceste aspecte sunt relevante. Mă fascinează subtitlul, tipografia interioară, mai mică, mai mare, interiorul e spațiul ăla extrem de intim, pe care nici noi nu-l știm cu adevărat, doar emitem de-acolo semne grafice, unde poți avea un simplu gheștender sau o rotativă de ultimă generație, ultraperformantă, adică laboratorul în care poemele se acumulează, în fapt emoțiile neprogramate prind viață, se cer plecate în lume și vor un destin.
De la a treia strofă, te regăsesc, în sfârșit:
nu există zile bune sau proaste
doar tîmplari care nu au nimerit lemnul crucii
iar ca să iubești oamenii chiar dacă pleacă
e ca și cum ai ventila mecanic
un serafim în comă hepatică
Prin toate astea vreau să spun că, din punctul meu de vedere, e nesemnificativ că eu cred că primele două strofe sunt mai puțin reușite, ci că, așa cum am mai afirmat, îmi place, când și când, să-ți punctez munca.
Și emoțiile astea au ca bază de plecare nu dicționarele de neologisme și modul cu care jonglăm cu ele-ntr-un text, cât experiențele din viața de zi cu zi și felul în care le percepem. Fiecare cum poate sau cât îl duce sufletul.