aloe vera

mi-aș dori să îmi spună cineva la mulți ani dar nu există niciun expeditor să cheltuiască o brumă de tandrețe pentru toamna din oasele mele rele atâția ani au mers la trap peste mine ca o herghelie de iepe sure cu ochi albaștri fiindcă m-am născut într-o iarnă cenușie cu cer spălăcit din copilărie nu am mai avut o zi de naștere sărbătorită nici vreun Crăciun sau Paște de parcă lumea voia să mă împingă cu barosul mai repede în pământ atât de mult am ținut la toți eram rădăcina de cicoare greu de smuls îi iubeam frumos cu gândul mereu ca apa șipotului curat le duceam flori și dulciuri preparate de mine știam pe dinafară zilele de naștere ale rudelor în sfârșit i-am spălat și eu la fund pe copii și pe bătrâni dar azi nimeni nu-mi șterge lacrimile zi de zi ei spun că trebuie să îmi accept soarta deși nu am greșit nimic ei spun că singurătatea e un lucru normal de ce vor să fiu sfânta lor ar fi fost așa bine să fiu păcătoasă n-aș fi mâncat doar apă cu pâine aș fi avut televizor și radio și poate și o floare de ziua mea mă trezesc în orice zi cu pleoape umflate nu mă mai recunosc în oglindă îmi simt măruntaiele tocate ca vinetele coapte pe toate părțile sunt mai rău ca pruncii cu lenjeria plină de urină acră nespălată și nepieptănată mă amestec cu gonoaiele menajere dar simt o sete de viață aloe vera e ziua mea copilul meu sunt copilul pe care nu l-am născut fiindcă nu am avut bărbat și nicio noapte de dragoste sau de război