poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-26 | |
1.Realitatea subiectivă este supusă deformării, transformării într-un real mimetic, pe care fiecare îl percepe în funcție de activitățile diverse ale rațiunii.
2.Realitatea obiectivă absoarbe adevărul absolut și împreună cu adevărurile relative îi construiesc formele fixe, non-variabile, iar consistența ei este dată de substanța spiritului divin, a sufletului și a intelectului. 3.Eu văd o antiteză între două ipostaze temporale referitoare la viața lăuntrică : un timp anost, care curge fără rost, îmbibat de plictis și spleen, cu secundele ce se târăsc hâd și imund în spațiul ființării, și timpul ce dobândește valoare prin împărțirea în segmente ale fiindului, iar fiecare segment este umplut cu activități, hobby-uri, distracții, amplificând plăcerea. 4.Ființa întoarsă înspre desuet și retrograd, ocolește miracolele depozitate în esența luminii, ca niște obstacole metafizice și mistice, pe când ființa receptivă la nou atrage minunile, prin uimirea cu care participă la sărbătoarea vieții ce transcende limitatul. 5.Suferința absoarbe elementele unei vieți dure, anoste și covârșitoare, pe când sănătatea expulzează suferința dincolo de aura corpului și absoarbe fericirea ce sublimează irizările stărilor. 6.În singurătate se cizelează intimitatea convertind plictisul în aprecierile de sine, pe când interacțiunile cu socialul pervertesc sinele în blasfemia urii. 7.În singurătate discutăm cu eul nostru intim, ne desfășurăm fanteziile în spațiul gândurilor ce au alergii la calomnieri, și în tăcere simțim vibrațiile divinului. 8.Calea orizontală presărată cu frenezii iluzorii spre orizontul unei idei supusă erorii, este obturată de mormane de balast, și la capătul ei constați că nu duce nicăieri. 9.Calea verticală presărată cu semințele rațiunii cercetătoare și contemplative, îndreptată înspre zenit, deschisă de un destin revigorant și stenic, duce înspre un scop definit de valoare, vocație și evoluție. 10.Somnul vertical își așează visele în elizee virtuale și din el se prelinge umbra care are vârstă, ca o ființă vie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate