sec

cerul a murit imediat după trecerea trenului fereastra nu mai folosește nimănui sub plăselele ochilor mei dumnezeu scade ca un plutaș de rând n-am să mai pot rosti nimic glasul meu este sternul acestei singurătăți întoarcerile nu au sens decât în măsura în care desfac pielea de șarpe a timpului să ne cuibărim sub până ni se rumenesc inimile și cad ca orice alt obiect vrăjit de gravitație