Jurnal
salvați-o pe Laika de vânător
(strigăt de pe dig)
2 min lectură·
Mediu
eu și geamănul meu
de când mă știu
înălțăm același zmeu
când iubirile
au înlocuit nălucirile
și plăsmuirile
în haina nouă
s-a îmbrăcat dragostea
doi copii aleargă cu zmeul
strigând la ferestrele voastre
salvați-o pe Laika de vânător

(este cățeaua mare-albă din fotografie
măicuța evghenia
de la dionisie cel mic
de lângă târgușoru
primul sat spre nord
după kogălniceanu
se roagă să-i găsească un stăpân
pe care Laika-l așteaptă)
văzuții și nevăzuții
la loc de taină
trag toți
de o haină
adolescentul crede că i se cuvine totul
din care primește
întotdeauna
prea puțin
zestrea ta
omule
fă-o să fie
atât cât este
și încă ceva
scară interioară
cu multe trepte
care urcă
sau coboară
ca tot zborul gândului
să fie
întotdeauna viu
și apăsat
pe realitatea imaginarului
din care
doar gura paharului
este cercul perfect
pe care așteaptă ea
bila albastră
care-n curând
se va rostogoli
pe linia vieții
cu radicalul
și calul tău
coboară-ți atingerile
din absolut
singur va face aripi
și-o să te învețe
algebra logaritmului
cu geometria mantisei
mantia omului cu glugă
cel care
la început
credeai că este
însuși Isihie
când ați uitat locurile
el a trecut la cele veșnice
lăsându-te pe tine
să-i îngrijești stupina
și butoiul
cu cărțile de suflet
templu de rugăciune
și de străvedere
străveziu este muntele acum
în spatele lui este marea
întâmplările-s cele care sunt să fie
sub umbrela albastră a cerului
pe care norii alunecă
picătură cu picătură
la rădăcina crescută din piatră
pietrele noastre de hotar
fâșii de pământ
între ape
nu pierdem nimic
decât
cel mult
o iluzie
bisericile noastre
ridicate pe umbra cadranului solar
altceva decât un cuvânt
în vânt
nu te grăbi să-l zidești
de copil
lasă-l să crească
precum arborele
să zboare
precum norii de toamnă
să cânte
precum o pădure de la marginea mării
și-n cele din urmă
pregătește-i casa
în mintea și-n inima ta
după ce vei cunoaște logodna cu Infinitul
începi să-l simți
nedefinit
și plin de viață
din pașii copilăriei
în ochiul peștelui
stau cuvintele sfinților
aripa gândului
zbor neîntrerupt
Constanța, 27 octombrie 2012, SOS pentru Laika
(PS1): ai auzit
sigur ai auzit
nu te fă că nu
adu-ți aminte de 888
de pălăria micului prinț
și de radical din... știi tu
(PS2): o zi de joi
a rămas portativul gol
dar vineri s-a întâmplat minunea
de când mă știu
înălțăm același zmeu
când iubirile
au înlocuit nălucirile
și plăsmuirile
în haina nouă
s-a îmbrăcat dragostea
doi copii aleargă cu zmeul
strigând la ferestrele voastre
salvați-o pe Laika de vânător

(este cățeaua mare-albă din fotografie
măicuța evghenia
de la dionisie cel mic
de lângă târgușoru
primul sat spre nord
după kogălniceanu
se roagă să-i găsească un stăpân
pe care Laika-l așteaptă)
văzuții și nevăzuții
la loc de taină
trag toți
de o haină
adolescentul crede că i se cuvine totul
din care primește
întotdeauna
prea puțin
zestrea ta
omule
fă-o să fie
atât cât este
și încă ceva
scară interioară
cu multe trepte
care urcă
sau coboară
ca tot zborul gândului
să fie
întotdeauna viu
și apăsat
pe realitatea imaginarului
din care
doar gura paharului
este cercul perfect
pe care așteaptă ea
bila albastră
care-n curând
se va rostogoli
pe linia vieții
cu radicalul
și calul tău
coboară-ți atingerile
din absolut
singur va face aripi
și-o să te învețe
algebra logaritmului
cu geometria mantisei
mantia omului cu glugă
cel care
la început
credeai că este
însuși Isihie
când ați uitat locurile
el a trecut la cele veșnice
lăsându-te pe tine
să-i îngrijești stupina
și butoiul
cu cărțile de suflet
templu de rugăciune
și de străvedere
străveziu este muntele acum
în spatele lui este marea
întâmplările-s cele care sunt să fie
sub umbrela albastră a cerului
pe care norii alunecă
picătură cu picătură
la rădăcina crescută din piatră
pietrele noastre de hotar
fâșii de pământ
între ape
nu pierdem nimic
decât
cel mult
o iluzie
bisericile noastre
ridicate pe umbra cadranului solar
altceva decât un cuvânt
în vânt
nu te grăbi să-l zidești
de copil
lasă-l să crească
precum arborele
să zboare
precum norii de toamnă
să cânte
precum o pădure de la marginea mării
și-n cele din urmă
pregătește-i casa
în mintea și-n inima ta
după ce vei cunoaște logodna cu Infinitul
începi să-l simți
nedefinit
și plin de viață
din pașii copilăriei
în ochiul peștelui
stau cuvintele sfinților
aripa gândului
zbor neîntrerupt
Constanța, 27 octombrie 2012, SOS pentru Laika
(PS1): ai auzit
sigur ai auzit
nu te fă că nu
adu-ți aminte de 888
de pălăria micului prinț
și de radical din... știi tu
(PS2): o zi de joi
a rămas portativul gol
dar vineri s-a întâmplat minunea
023228
0

precum norii de toamnă
să cânte
precum o pădure de la marginea mării
și-n cele din urmă
pregătește-i casa
în mintea și-n inima ta"
Fragmentul asta chiar mi se potriveste.acum la ora 5 a.m. dupa ceasul vechi sau 4 a.m.,ora actualizata.Jumatatea poeziei e ca o lectura pentru ca prima parte adresandu-se salvarii nu pot sa o rezolv,desi stau la curte.O seara/noapte/dimineata/zi placuta!