scrisoare despre iubire

iubirea iubirea nu există doar povești cu oameni nătângi care cred că alți oameni i-ar putea atinge în vreun fel în care nu i-a mai atins nimeni până atunci într-un fel pe care nu-l vor uita niciodată deși a doua zi nu mai știu cum îi cheamă ești în deltă acum și nu-ți pasă că trebuia să mergem la film tu vrei doar să atingi și să fii atins în felul acela pe care poeții naivi îl numesc iubire în felul acela în care te simți atât de bine în brațele ei întreg universul se cuibărește câteva secunde și țuști apoi zboară mai departe spre alte maluri zări depărtări și țări uneori la brașov alteori la budapesta sau mai stiu eu pe unde aleargă picioarele tale și apoi se întorc în locul acela în care ne atingem cu sete cu foame cu ură cu dragoste niciodată cu indiferență asta o păstrăm pentru zilele următoare lungi și cenușii agitate și haotice în același timp privesc paharul pe jumătate gol și jumătățile lui suntem noi cea plină eu cea goală tu ne potrivim de minune când unul pleacă celălalt vine și invers mereu invers acelor ceasului se învârtesc viețile noastre dorințele au o limbă mare și una mică cu cea mare ne trăim pasiunea cu cea mică ne facem reproșuri ele nu pot fi nicicând împreună se întâlnesc doar pentru câteva secunde între picioarele tale și-ntre buzele mele apoi între buzele tale și-ntre picioarele mele dragostea se măsoară în felul în care limbile noastre vorbesc se-ntâlnesc se ating și apoi se mușcă de buze de sâni de cur până când dispărem cu totul doar ca să reapărem mult mai înalți și mult mai frumoși ca brazii pe un vârf de munte imposibil de cucerit de escaladat de aservit după urmează desigur căderea în prăpastii de angoase frustrări și scenarii horror iubirea nu poate învinge nu poate exista nu poate respira decât cu tuburi de oxigen literar în camere întunecoase oamenii (nătângi) își trag cu greu răsuflarea draperiile concluziile despre poveștile lor în care cred că cineva în vreun fel…