emoție

nu a mai rămas niciun fel de emoție fetița tuciurie zgârie tavanul îngână tot ce rostesc îndrăgostiții de afară sunt snopi roșii de căldură moartea îi orânduiește cu drag în cădere fie că-i de castane sau de pietre e atât automatism că plictisește fetița se face burete mâzgălește fereastra, îndrăgostiții pier, de nicăieri aduc un înger tuciuriu și el ne pune la loc mâinile ca_să fac pieptul ăsta o pinata fetița tuciurie crește și pune un ceas de perete să mă compătimească