Jurnal
acesta este un medicament
1 min lectură·
Mediu
care vindecă tremurul mâinilor când zăresc doar
departe ceva ce aduce cu
ridicarea sprâncenii
și toți delfinii de pe bega
(deși în secret cred ca avem unul personal)
am inspirat aerul din tine
cum să mai
nu e nimic coerent o nevoie stupidă de a striga
lumea
un fel de parastas la o săptămână de când
inima mi-a ieșit dintre coaste
totul e razorsharp acum
(pe naiba îmi e la fel de
mi-am pierdut toate culorile
sângele mi se decolorează încet)
acesta este un medicament
citiți cu atenție prospectul
veți vedea ca așteptările nu folosesc nimănui
și penelopa era o proastă
după toate și prin toate
doar niste fluturi purtați obsesiv
mă mai conving că
încă
sunt
provizorat desigur
mă întreb
în loc de post scriptum dragoste
tot înăuntru ești
073.854
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca-Iulia Beidac
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca-Iulia Beidac. “acesta este un medicament.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-iulia-beidac/jurnal/13984655/acesta-este-un-medicamentComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABtextele in care ne regasim, voiosi au ba, sunt si cele care ne plac.
ma bucur sa te gasesc din nou in pagina mea, florinel. chiar daca vroiai ceva mai roz bonbon probabil... :)
multumesc de vizita si comentariu.
ma bucur sa te gasesc din nou in pagina mea, florinel. chiar daca vroiai ceva mai roz bonbon probabil... :)
multumesc de vizita si comentariu.
0
IMfain discursul, sugestiv, și îmi place că spui că e incoerent și chiar faci să fie așa, nu sunt doar cuvinte trântite :)
apoi,da, cu dragostea așa e, schimbă culoarea sângelui și când se întâmplă vine cu fluturi cu tot și alea-alea.
mi-a plăcut vocea asumată de aici care nu se ascunde după deget că nu poate lega o frază ca să spună despre, ci zice clar că nu poate și deschis (dovada o avem în versurile eliptice)
-nu e nimic coerent o nevoie stupidă de a striga
lumea
un fel de parastas la o săptămână de când
inima mi-a ieșit dintre coaste - despre asta vorbeam mai sus :)
da, un text care strigă și o face cu toată forța, fără jenă
mai trec,
iulia
apoi,da, cu dragostea așa e, schimbă culoarea sângelui și când se întâmplă vine cu fluturi cu tot și alea-alea.
mi-a plăcut vocea asumată de aici care nu se ascunde după deget că nu poate lega o frază ca să spună despre, ci zice clar că nu poate și deschis (dovada o avem în versurile eliptice)
-nu e nimic coerent o nevoie stupidă de a striga
lumea
un fel de parastas la o săptămână de când
inima mi-a ieșit dintre coaste - despre asta vorbeam mai sus :)
da, un text care strigă și o face cu toată forța, fără jenă
mai trec,
iulia
0
ABmultumesc pentru cuvintele tale. pentru oprire si osteneala comentariului.
imi pare bine c-ai rezonat cu incoerenta mea.
si mai bine ca ti-a si placut.
imi pare bine c-ai rezonat cu incoerenta mea.
si mai bine ca ti-a si placut.
0
PSDistincție acordată
Un poem reusit, alternand secvente lirice cu fragmente ironice, sau pline de cinism. Ca un colaj de fotografii, dintre care unele abia mai pot fi presupuse, ca niste taieturi din ziare. Nimic coerent, cum aflu chiar din text, si cu toate astea, in reflectiile despre \"proasta de Penelopa\" si mai ales in finalul in care cuvantul \"dragoste\" apare cu o stridenta formidabila, impunandu-se cumva in ansamblul colajului, se simte urmele unei tristeti, ale unei pierderi de neformulat si la fel de greu de suportat. Ar fi multe de spus, si ar fi o steluta de dat.
0
ABse pare ca incoerenta a transmis mai multe decat as fi crezut/intentionat.
multumesc pentru oprire si pentru luminita stelutei, Paul.
ai citit cum nici n-am gandit ca o sa se vada!
multumesc pentru oprire si pentru luminita stelutei, Paul.
ai citit cum nici n-am gandit ca o sa se vada!
0
SPsprancenei, poate.
0
O poezie „supărată”, cu ridicări de sprâncene, nevoie stupidă de a striga lumea, etc. Deși ne previi: „Acesta este un medicamnet”.
Mi-a plăcut, deși nu de astfel de texte aveam nevoie, în ciuda faptului că se pliază destul de bine pe starea mea (sau poate tocmai de aceea).
Bine ai revenit, Anca, printre poeme!