azi, ceaiul de ieri

poemul a iesit foarte frumos si \"economic\", fara aglomerari inutile si indicatii de regie. ai exprimat exact ce trebuia, fara volute de dictee surrealist, despre femeia care, pentru prima data in poemele tale, nu este neaparat, iubita.

prima stofa ne duce cu gandul la amintirea suptului, iar un pasionat al lui Freud ar fi convins ca sunt ceva semne oedipiene in poem.
nu asta este important, femeia nu se stie cine e, nu este numita, dar, cu siguranta, este o \"sburatoare\", un fel elastic-woman:)

oricum, femeia ta s-a transformat dintr-o \"femeie incredibil de proastă\", care crede in iubire si alte prostii, o femeie de compatimit, o fiinta dezarmata, vesnic in nevoie de protectie, in cea grabita, seducatoare, irezistibila, incomparabila, capabila doar de \"lucruri marete\". autorul nu-si mai agata acum \"singurătatea în cuierul / fiecărei femei frumoase\", de data asta are nopti, seri si dimineti, dar si ceaiul, chiar si cel rece, de ieri. este el-insusi protejat, pentru ca femeia lui - sau, mai bine zis, cea careia ii apartine - este puternica si capabila de protectie, dar obligat sa grabeasca pasul pentru a o ajunge din urma (fragmentul de cod lipsa din str 3 mi se pare cam prea amplu si putin prea confuza exprimarea, dar se poate completa frumos de fiecare, asa ca e bine). din pacate, aceasta \"super-woman\" este doar in imaginatia autorului care va porni in cautarea ei, in viitor sau in trecut, asa ca ne asteapta, cu siguranta, un follow-up:)

Alexandru, la acest poem ai fost uns ca unul dintre seducatorii scenaristi ai eternului feminin de pe Agonia. sunt curioasa daca iti va fi greu sau usor in continuare! felicitari si la cat mai multe \"scenarii\" de apreciat!