S-a stins din viață azi poetul Ion Zubașcu

Epitaf am trăit tot ceea ce se putea trăi într-o viață încercată de om ca poezia mea să fie deplină nu mi-a mai rămas decât moartea (din volumul Ion Zubașcu, \"Moarte de om. O poveste de viață\", ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010) Poetul Ion Zubașcu a fost un împătimit de cântec și poezie. Prezent adeseori în sălile de cenaclu, intervenind cu observații pertinente și de adâncime. O persoană mereu disponibilă, cu o inteligență îndelung exersată în periplurile culturale, însuflețită de o afectivitate și o credință vie. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! *** \"Lumea asta poate să sfârșească într-o bună zi/ dar poezia ei niciodată\" (Mereu începutul lumii) \"m-am simțit umilit să mă ia moartea prin surprindere/ și am vrut eu însumi să surprind moartea scriind aceste cuvinte/ sperând până în ultima clipă că mă voi vindeca prin scris\" (Logoterapie). \"Cristos a înviat din morți/ cântă măreața mea celulă de hemoglobină/ cu atomul proaspăt de oxigen în spinare/ cu atomul sleit de bioxid de carbon/ pre moarte călcând respirând/ și atunci trupul meu întreg/ cum să nu învie din morți la lumină/ În Împărăția Ta cerească Doamne sfinte/ dacă mii de miliarde de celule din adâncul meu nevăzut/ cântă același cântec pe aceeași lungime de undă/ pe care o preiau ca mesaj al lor corzile mele vocale/ în cântec în cuvânt și-n rugăciune?\" (Ziua de Paști în celula de hemoglobină) (din același volum)