la 4000 de metri spre cer

egal \"cură de vorbe\"!
o lecție despre \"înălțare\" este aici.
am învățat că \"o zi universală e o viață de om\"!

am \"audiat\" cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

eu tocmai am făcut-o:) Și m-am simțit bine. Uneori atmosfera se destinde cu o singură prezență. Onorabilă, desigur.

De ce chiar la 4000 de metri spre cer? Cerul poate fi în noi! (e doar o remarcă a mea) Am înțeles foarte bine semnificația titlului, universalitatea Cuvântului poate tinde spre înalțimi. Un poem echilibrat, bine dozat, pot spune și cadențat, drumul spre cer are niște trepte pe care doar le intuim. Cuvintele au rolul de-a escalada, au rolul de-a rezista peste timp, dar nu în ultimul rând au rolul de-a ne defini ca oameni. Am făcut o pauza lungă nu numai de scris dar și de lectură, încerc să recuperez….

place ochiului marțian. incepe \"tare\" si se termina aidoma. mijlocul mi se pare puțin diluat. in rest, de bine, M.A

\"... să te împiedici de cer... \" Minunat!
Am o replică de altă natură.

Trecere nemeritată

Având un vis cu Domnul,
Eram din nou stingher;
Luptam să birui somnul
Și m-am trezit... în Cer!

Doamna Prochiupiuc, trecerea dumneavoastră îmi face deosebită plăcere. Înțeleg modul în care ați văzut apropierea ca muabilă trupului. Punctul meu de vedere nu e total diferit, doar că abordează alt aspect, altă posibilitate. Nu e total diferit, e chiar apropiat. De aici rezonanța cu comentariul dumneavoastră pertinent. Mulțumesc.

vă mulțumesc de treere și popas. Mesajul l-am înțeles, e de bine, chiar dacă se mai poate. Replica e bună, chiar dacă nuîn ton :)