Jurnal
portret pe un geam înghețat
1 min lectură·
Mediu
va fi iar ziua ta
și-ntre noi e tăcere de smoală.
nu e strigăt să treacă.
mai încerc uneori,
când nesomnul mă strânge convulsiv în cearșafuri,
îți mai scriu, ca și cum
mi-aș face portretul pe un geam înghețat.
îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri.
e și ăsta un fel de a nu mă găsi.
am albit binișor, îmi slăbește vederea și nu mai tresar
când oamenii pleacă, plutind
ca niște bancnote culese de vânt.
tot nu știu să frământ cozonacul
și nici fericirea nu-mi crește.
dar visez.
intru în vise ca-ntr-o cursă de rafting,
mereu uit că nu pot să înot.
n-am copii nici acum
și scriu cărți inutile.
ele n-au dinți de lapte, n-au colici,
n-au probleme cu școala ori dureri menstruale.
n-au nevoie de sfaturi,
nu aștept să mă sune și să-ntrebe ce fac.
spune-mi, mamă, dacă ăsta e dor
ori un fel de-a te smulge din mine.
0147.003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “portret pe un geam înghețat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/jurnal/13969887/portret-pe-un-geam-inghetatComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALmai degraba, cum spuneam mai sus.
si prastia ar trebui respectata, de la David incoace.
multumesc pentru \"contradictorium\" - e...cum sa-i spun? absolit firidic. :)
si prastia ar trebui respectata, de la David incoace.
multumesc pentru \"contradictorium\" - e...cum sa-i spun? absolit firidic. :)
0
GPEste cam neclară formularea din versul al doilea. Cum ai vrut să scrii: \"i - o tăcere\" sau \"e-o tăcere\"?
În rest, este aici un text sensibil, chiar dacă fără mari valențe literare.
În rest, este aici un text sensibil, chiar dacă fără mari valențe literare.
0
ALam schimbat acolo. alesesem forma aceea pentru ca nu-mi place cum suna \"e-o\".
multumesc pentru franchetea opiniei.
multumesc pentru franchetea opiniei.
0
GPNu cred că era vreo problemă, fiindcă, după cum știi, în pronunțare e cum ai scris prima dată. În fine, văd că ai modificat. Eu aș fi păstrat forma cu articol.
0
JNAdriana, binele și căldura să topească toată răceala oamenilor din jurul tău!Influențele I-O și E-O sînt permise Acolo este Barșovul; nu-i așa?!?
Domnii Pașa și Firică fac o critică seacă un fel de recalcitranță masculină (băieții răi care dau cu praștia în geamuri la fete)insensibili și incapabili să facă analiza chimică sau umană a portretului pe un geamul înghiețat a poetei Adriana care într-un cadru atît de calm redă dilema dintre senior și junior.\"Mama\" Sfaturile vechi și noile concepții,veșnicile discursuri obositoare dintre mame și fete o temă care se cam trece cu vedera.\"Asuprirea\"
Doresc o zi frumoasă la toată lumea.
Diana.
0
ALGeorge, nu stiu daca un articol in plus sau in minus schimba realmente ceva...imparatul ramane in aceleasi haine. :)
Norma,
Multumesc pentru comm si pentru gandurile bune
dar nu cred ca Adrian sau George fac o critica seaca; sunt oameni pe care-i apeciez si ale caror opiniii le respect, chiar daca nu coincid cu ale mea. O lume-n care toti am fi la fel ar plictisi...:)
o zi frumoasa si tie.
Norma,
Multumesc pentru comm si pentru gandurile bune
dar nu cred ca Adrian sau George fac o critica seaca; sunt oameni pe care-i apeciez si ale caror opiniii le respect, chiar daca nu coincid cu ale mea. O lume-n care toti am fi la fel ar plictisi...:)
o zi frumoasa si tie.
0
EGAi scris cu multa sinceritate ca si alta data. De fiecare data sufletul tau se descrie poetic in cele mai intime sentimente.
0
PADistincție acordată
Poemul probeaza nu doar un lung exercitiu, ci si o arta aparte in descrierea/disimularea sentimentelor. Descriere pentru ca le vrea trimise spre minti si inimi sensibile, iar disimulare fiindca nu le voieste pietre, nici cel putin bolovani. Sageti nu sunt, insulte nici atat: poate strigate (soptiri, căci pentru indragostitii de frumos si suspinele sunt despartiri de ere).
Cum intre vis si realitate este o prapastie pe care n-a trecut-o nimeni, trezirea nu este nici dorita, nici de dispretuit.
Poeta are meritul de a se jeli plagian: la margine de cuvinte, aplecandu-se deasupra prapastiei. Caci aici cuvintele sunt ecouri ale unei sensibilitati ranite sau doar speriata de rana, ceea ce este acelasi lucru.
Cum intre vis si realitate este o prapastie pe care n-a trecut-o nimeni, trezirea nu este nici dorita, nici de dispretuit.
Poeta are meritul de a se jeli plagian: la margine de cuvinte, aplecandu-se deasupra prapastiei. Caci aici cuvintele sunt ecouri ale unei sensibilitati ranite sau doar speriata de rana, ceea ce este acelasi lucru.
0
ALmultumiri pentru analiza si opiniile dvs. cum nu credeam ca voi mai gasi aceste cuvinte, ma simt de parca s-a luminar iarasi soarele… este o poezie aparte pentru mine. Mi-ati facut o mare bucurie.
0
LODistincție acordată
Am citit câteva texte și cronica domnului Tudor Cristea pe marginea celui de-al doilea volum al poetei Adriana Lisandru, fapt care m-a convins de harul acestei voci. Dacă adăugăm la travaliul creativ și pe cel existențial (cu suferința sa) obținem secretul unei poetici a nuanțelor și concretului tragic de tip Mariana Marin. Pentru că mulți autori plâng fără rost în textele lor, consider scrisul Adrianei Lisandru trăire autentică. Felicitări, Adriana!
0
IPDistincție acordată
poezia asta are ceva vână, nu-i nici rău scrisă, însă cu ce nu mă prea împac sunt unele elemente expresioniste cam la vedere, ostentative, care parcă strigă: ”ia uite ce imagine frumoasă/poetică sunt!” de unde și impresia de colaj doar pe jumătate asumat care persistă, în cazul meu, și după a doua / a treia lectură. un bun exemplu pentru a înțelege ce-am vrut să zic e strofa 3, dealtfel cea mai bine realizată, în care oamenii pleacă ”plutind, ca niște bacnote culese de vânt”. sintagma asta-i deja prea mult, mi se pare că strică echilibrul, deranjează bunul mers al lucrurilor - poate fi doar (eventual) (re)considerată ca embrion al unei alte poezii.
bun, acuma lăsând la o parte exigența împinsă la extrem, pot zice că mi-a plăcut și chiar mă identific puțin cu personajul poveștii, pentru că, nu-i așa, adriana? îmbătrânim, îmbătrânim, vorba distihului de largă circulație prin anii `90 ”iubito, nu mai suntem tineri / la tine-i joi, la mine-i vineri”
și felicitări pentru volum - ăla de poezie, să nu te gândești la vreun apropo glumeț :)
bun, acuma lăsând la o parte exigența împinsă la extrem, pot zice că mi-a plăcut și chiar mă identific puțin cu personajul poveștii, pentru că, nu-i așa, adriana? îmbătrânim, îmbătrânim, vorba distihului de largă circulație prin anii `90 ”iubito, nu mai suntem tineri / la tine-i joi, la mine-i vineri”
și felicitări pentru volum - ăla de poezie, să nu te gândești la vreun apropo glumeț :)
0
ALLiviu, atunci cand citesc despre “poeta Adriana Lisansru” se intampla sa ma-ntreb, uneori, cine-i acearta poeta; ma uit in jur si ma inconjura o mirare. :)
Stimate Poetryca… Iulian… sa nu vorbim despre vonum, dupa cum nici despre volume, in casa imbatranitului…:)) gluma ta e tonica iar felia critica, reconfortanta. Foare multumesc.
Stimate Poetryca… Iulian… sa nu vorbim despre vonum, dupa cum nici despre volume, in casa imbatranitului…:)) gluma ta e tonica iar felia critica, reconfortanta. Foare multumesc.
0
AGam citit...
da, chiar am citit și m-aș putea foarte bine opri aici...
despre text cred că s-au spus destule și ar fi inutil să mai aștern o părere aici... doar că aici:
”îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri.
e și ăsta un fel de a nu mă găsi” - sunt și eu :), în negăsirea asta cu lucruri vraiște...
...
”dar visez.
intru în vise ca-ntr-o cursă de rafting,
mereu uit că nu pot să înot.” - sunt și aici, plonjând tot mai adânc...
spun toate astea ca să știi că ai scris un poem tare personal, doar că unul personal pentru fiecare cititor în parte :). deci, frumos...
- acum, ”tăcere de smoală”
alex
da, chiar am citit și m-aș putea foarte bine opri aici...
despre text cred că s-au spus destule și ar fi inutil să mai aștern o părere aici... doar că aici:
”îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri.
e și ăsta un fel de a nu mă găsi” - sunt și eu :), în negăsirea asta cu lucruri vraiște...
...
”dar visez.
intru în vise ca-ntr-o cursă de rafting,
mereu uit că nu pot să înot.” - sunt și aici, plonjând tot mai adânc...
spun toate astea ca să știi că ai scris un poem tare personal, doar că unul personal pentru fiecare cititor în parte :). deci, frumos...
- acum, ”tăcere de smoală”
alex
0
tehnic vorbind, tot ce a avut autoarea la îndemână (inspirație și altele...), praștie le-a făcut.
da\' e ceva de reținut: un fel de apocalipsă personală a infertilității (asta-i mai lipsea!)
îi ofer autoarei un contradictorium:
mi-aș face portretul când nesomnul mă strânge-n convulsive cearșafuri
pe un geam înghețat fi-va iar ziua ta dintre noi
e strigăt ca să treacă tăcere ca smoala topită
încerc uneori “i”
visez și nici fericirea nu-mi crește
îți mai scriu ca și cum îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri într-un fel de a nu mă găsi albită:
acum scriu cărți inutile care n-au dinți de lapte și colici
intru-n vise ca-ntr-o cursă de rafting
un fel de-a mă smulge din mine
mereu uit că nu pot să înot
că n-am copii mici