hiatus

de fapt
când toate se retrag e doar ea, singurătatea...
și gaura de șarpe se încolăcește pe ea, măsurându-i trecerea :)
da, frumos, viu

alex

Alex, da. cheia potrivita. :)
am inca dubii asupra utilitatii versului III...poate aud o parere despre asta.
multumesc de vizita.

respirările tale ar merge strânse într-un volumaș (oricât nu-mi plac diminutivele în ocazii dintr-acestea, nu am găsit alt termen, dar te asigur că nu are nuanță peiorativă), în care textele să fie acompaniate fie de fotografii alb-negru, fie de niște desene în egală măsură alb-negru.
dar așa, netransformate în vizuale, să nu se intersecteze, ci doar să se alăture, iar între ele să fie și respirațiile. o pagină cu text, una cu foto sau desen corespondent și tot așa.

nu e ceva inovator, dar m-am gândit să-ți spun, căci poate te-ai gândit și tu. și pentru că recitindu-ți respăirările de până acum, cred că merită și că sunt mulți care, asaltați de literatura contorsionată ce se publică în zilele noastre, s-ar bucura de fix ceea ce propui: un respiro.

scuze, nu m-am referit la text.

asa le vad si eu...am gasit si graficianul...doar ca el n-a aflat inca asta. :)