fumul trecea prin oglindă

si povestea devine sinonim cu drumul in sine...
\"pe scara iluziilor
după ultima treaptă
ușa și oglinda\"
e un drum pe care fiinta nu si-l aminteste, de fapt detaliile raman fum, e o panza ce incetoseaza totul si \"orbitele-mi erau goale/rănite\". Frumos poemul cesta, interesant prin acest traseu pe care si-l contureaza asemeni fumului prin oglinda... Pareri...
cu placerea lecturii,
alex

\"oglinda este o sita buna pentru toate metehnele
chiar daca te-a muscat un sarpe
oglinda scoate si venin
asa am auzit de la altii
dar cred
cum altfel
sunt asa putin morti de muscatura de sarpe?\"


lasa-ti timp, acum vara se duc ranile mai usor!

imi plac adierile acestea poetice, au o paloare de briza si mare si cer care nu te vrea neaparat trist si ingindurat

\"am făcut
cum m-ai învățat tu\"

am aflat ca sunt gemene
fara sa-si semene
dimineata si seara

noduri peste noduri
la ultimul nod
voi descifra un cod
diapazonul

pescarusul tipa de trei ori
din plopii cojiti
scorbura scrisa

E un fel de retrospectivă a ceea ce a fost, când aproape s-au strâns toate semnele, iar cărarea pare a fi aceeași. Ultimul nod mi s-a părut definitoriu:
\"fumul trecea prin oglindă\". Un altul mi se pare aici: \"pe scara iluziilor/ după ultima treaptă/ ușa și oglinda\". Rănile acelea aș putea spune că au o dublă trimitere, la fel cum și scările sunt duble, iar cărarea se bifurcă în acel Y din \"Noduri de /T)ymp\". Pe aici, ar fi numai trei ani, dar sunt convins că demersul este mult mai vechi, de aceea și trimiterea la \"patru ani de piramidă\".
Deși \"scara iluziilor\" nu are cum să fie estompată, fie ce culoare se va folosi (posibil \"verni(l)uri de trandafir/ din albastru\"), poate scara iubirii (deși e văzută și ea, nu aici, ca o mare iluzie) mai poate întregi piramida.
Știu că nu sunt la unison cu propriile tale concepte, totuși e posibil ca ele să se întâlnească undeva (poate nu în zadar vorbeam de scara iubirii).
Și ceva nu mi se mai pare iluzie, când vorbești de ploi, de înserări, de fân proaspăt cosit, de stele și de greieri. Nimic nu va mai amuți astfel, doar să mai asculte odată tonurile și sonurile. Un portativ se deschide iarăși ca o ușă ghidușă. De-acum, poate că nimeni nu va mai rătăci pe tușă.

\"fiecare gest
tot mai adevărat

am făcut
cum m-ai învățat tu

fumul trecea prin oglindă\"

de stiai ca-n piramida este semnul meu mirat
se vedea pana departe perspectiva-n rasturnat
unde din fragilul tare se nascuse ieri un vers
ce-si luase de pe umeri pana altui univers
si in rana parasita inmuia-n culori penelul
retusand usa la tinda scrijelind apoi crenelul

verniurile de retus cu care picteaza Pictorul orb
sunt din ulei de trandafir cu rasina de brad
(combinata tehnica De Chirico - Zelkanu)

dintr-un turn cu scara dubla de atac si cuceriri pe intinderea din Tympul cunoscutei reveniri recunosti aici trei noduri dincolo de ploi de vara din atelieru-n care iti pictam seara de seara fata cu cercel de scoica

sa fi trecut patru ani?! mai mult mirare... pe unde s-o fi ratacit unul!? sa fie, oare, pe campul cu maci rosii si salbatici... pe cararea ce coboara visele spre mare... sau cea care urca spre cascada, acolo unde un sentiment fara nume asteapta pestele in ploaie!?

acel an poate fi oriunde... poate fi undeva-candva... poate fi la Piramida... a ajuns mai devreme si nu ne-a gasit nici azi... eram \"in cautarea timpului pierdut\" dintr-un chestionar al Domnului (P)... iar timpul isi pusese la butoniera un crin imperial, de jurai ca-i Y-ul lui Yvves...

o poezie cu sentimente-unde...

atingeri calde
si ziua piramidei... care se tot inalta...


Mic știa: Cineva înmulțea numărul întâmplărilor și avea grijă ca povestea să nu se termine niciodată.
Prins de vârtej, el doar aluneca, dintr-o filă în alta, către lumi inocente existând cu adevărat dincolo de imaginație... Imaginația - care, când te ajută să întrezărești un liman, când iți pune bețe în roate...
Dar, la urma urmei, orice poveste e o teribilă aventură în doi... tu și Cel ce ai putea deveni.
Tu, cu greierușul conștiinței tale, și Cel în care e cuprinsă întreaga omenire, demnă de a intepreta, în ziua renașterii ei, Oda Bucuriei...

\"un trăznet din senin
și-a început să plouă
tonuri în șoaptă spun povestea\"


era o vreme cand chestionarul lui Pivot ajunsese in Dilema Veche.
Maria Gheorghe venea sa schimbe chestionarul lui Proust cu unul mai frust.
Atunci am venit si-am zis, de pe plaja:


valurile bat malurile
cadranul solar aparut dintr-un zar


si-am mai zis
si-am mai scris
pana-n ziua in care au aparut o gara
si-un desert
undeva-candva
si ea
rogojina poetului
jucator de sah cu hazardul


\"pitica-mi aruncă
punga ta de tutun
cu iarbă de mare\"

cu scuzele de rigoare...

\"pe scara iluziilor
după ultima treaptă
ușa și oglinda
\"

piramia, pirania si piramida
daca imi dai sa aleg
intru pe scara fara nume si aflu
22 de ani scara lui Escher
4 ani piramida
si Mic si pirania
stiu mai bine
de cand a aprut scara fara nume

Scara fara nume a aparut pe 19 noiembrie 2009 - cand scriati:

\"da. este din inceputurile scarii... ieri seara am aflat ca cel mai potrivit nume pentru ce numeam eu scara lui escher este \"scara fara nume\"... se leaga atat de bine cu \"steaua fara nume\"... \"

\"fiecare gest
tot mai adevărat\"

recidivist
băutorul de cafea
aleargând pe stradela vântului
s-a oprit la mijlocul rândului
și-a zis:

Mic
toate le știe
culegătoarele de scoici îi știu puterile


de aceea zic: nu există magie fără apă vie