există o vreme când florile, râurile, luminițele...

când trece pe la mine cireșul tremură de emoție florile bâzâie alb pâlpâindu-și genele pe stâlpii de telegraf vrăbii deslușesc gândurile mele ciripind vesel camera incoloră își ondulează râurile verzi susurând prin pereți corăbiile viselor pornesc în viață împăunându-și velele luna atârnă de gâtul liliacului ca o lămâie somnoroasă întunericul se trage îndărăt o mână ca o aripă aprinde lumânările candelabrului atunci muzica începe să cânte pe o placă rătăcită în mine dansez mă rotesc amețesc luminițele strălucesc șiraguri doar în suflet (9 mai 2010)