certificat de despărțenie

azi am să te caut mai târziu
să-ți spun că ninge

finalul este foarte frumos, mai ales că gestul contează, este o bună idee, eu am să sun sau să dau un mail. la versul \"ca o înviere în carne\" am o reținere, e mai dificil în context.
mcm

eu i-am spus deasupra unei cești de ceai cu aromă de iarnă!!a fost...mai aproape!!
mulțumesc, o iarna frumoasă,
rara

frumos!

cezara,
îmi plac imaginile din prima strofă, precum intrarea lapidară dar fermă care întărește liantul folosit în construcția întregului.
dar, dar, strofele doi și trei sunt de neegalat, ele converg spre perfecțiune. știm că nu există perfecțiune și totuși acea rostuire perfectă împlinește.

*mă simt ca într-o gară
prea mică pentru toți pașii pe care i-aș face
așteptând*

pentru construcție , pentru rostuirea atentă a mesajului și pentru modul în care știi să acaparezi cititorul apoi să-l subjugi( ajuns înlăuntrul cuvântului), las aprecierile mele, care nu știu cât contează, și evident acea stea de suflet care mereu va străluci în inima cititorului

cu sinceritate,
teodor dume,

întotdeauna luminezi poemele mele cu o sinceritate care face cât toate sărbătorile!!cuvintele tale am să le pun în pom!!să-mi lumineze peronul pe care aștept iarna!!
cu drag,
rara

parcă-i un bocet pre-Pascal,
că nu-i colindă de Crăciun!
nici timp nu am să-mi iau în pumn,
călcâiul, lacrima, sau orice gând.

noroc cu ninsoarea!că așa vă mai vede omul pe la fereastră!mă bucur de asta, dar să știți că nu e chiar atât de tragic...doar amar!
doamne, ce m-ați surprins!!!
rara

rara, \"mă simt ca într-o gară/ prea mică pentru toți pașii pe care i-aș face/
așteptând\" este starea pe care o trăiesc de ceva timp și pe care o regăsesc redată atât de frumos aici. să profităm de ninsoare! sigur ne va îndulci așteptarea.

printre fulgi, maria

întotdeauna vor fi prea mici pentru singuratatea noastră.azi am observat cit de bine seamana..cu o ninsoare

la noi nu ninge (ploua urat de tot... noroios :( ), nici asa, nici ca-n textul tau... da\' mi-a placut, din nou, sa te citesc, si am simtit, cum mi s-a-ntmplat uneori, si eu, acelasi dezgust fata de un vichend care te des-parte cu/fara certificatul cu pricina.
all in all, mi-a superplacut...
am sa mai trec mai tarziu, sa-ti spun dac-a inceput sa ninga... :)

am trimis eu ninsoarea la tine!ca să-ți încălzească sfârșitul de săptămână!
mulțumesc,
rara

o ajuns fulgii de zapada... :) i-am lasat sa danseze putin, i-am salutat din mers, si i-am trimis inapoi la tine...
multam!
mai viu pe strada ta... :)

prea de dimi si prea putina cafea... :)
au ajuns, of course, in loc de o ajuns....

ultimul vers e aberant, oricat de multi poeti si poetese :) ti l-ar valida, pe aici, pe site

atunci cand scriem despre lucruri simple si puternice prin simplitatea lor, sau cand le asociem altor lucruri, tendinta fireasca ar trebui sa fie sa le exprimam simplu si direct. ce sens are sa spui ca \"ninge / ca o înviere în carne\", cand poti sa inchei, elegant si fara cazne poeticesti extrem de indoielnice, textul asta asa: \"azi am să te caut mai târziu / să-ți spun că ninge\"?

anca, sa ne bucuram de iarna!!multumesc!
mihai, iti respect parerea iti multumesc de comentariu si am sa ma gindesc la ceea ce ai spus!!
cu ninsoare pe degete,
rara