Agresiune

dezacord între subiect și predicat în prima frază.
ești multe prea prost sau ești mult prea prost?
nu trebuie a suporta? sună neromânește. conjunctivul nu ar fi stricat în locul infinitivului.
diferența constă. cu diacritică.
renunțare difinitivă?

rog corectați. cam multe erori pentru un text așa scurt și așa alambicat formulat.

De acord că textul trebuie corectat - adaug și eu \"Aparteneța\" - Apartenența -

deși nu cred că stilul excede conținutul, este un mod destul de elegant de a trasa delimitări,

totuși autorul se aruncă din start pe un piedestal pe care nu-l susține ideatic până la sfârșit

parcă s-ar fi răzgândit pe parcurs, trecând de la filosofic la psiho-descriptiv și sfârșind în confesiv.

Victor
:)

mila fata de supravietuitorii duhnind de sanatate nu este tipica unui muribund, de aceea , pentru a face inteligibila ultima fraza, va sugerez reformularea ei in logica statistica a naturii umane. prima fraza ma proiecteaza intr-o tripla confuzie,gnoseologica, fiziologica si axiologica: dependenta de adevar presupune incapacitatea de a suporta si de a emite altceva decat enunturi adevarate,in acceptiunea formala, absoluta a termenului, un handicap extrem de grav in socializarea decenta a domniei voastre; o eroare de calcul, o banala reverenta v-ar condamna , astfel, la negarea esentei, adica, a unicitatii. pe de alta parte, daca metabolismul dumneavostra se bazeaza pe ridicolul semenilor, precum al nostru, pe oxigen, ar trebui sa stiti ca el devine cosubstantial celulelor proprii, asta doar daca nu ati descoperit un alt set de principii de osmoza psihica. apoi, aflu ca ceea ce va confera unicitate si singularitate este exact apartenenta la specia umana, desi pareti indignat de incalificabila eroare a unui adn lipsit de scrupule metafizice. daca dependenta inerenta de senzorial transforma o specie in tagma, asta face obiectul exobiologiei, presupun, deci punem problema in paranteza , deocamdata. pasajul despre fericire, iluzie, moarte, cancer si zombi imi este cvasiobscur. ceea ce am inteles din el nu ma face deloc fericita, presupun ca nici dumneavoastra n-ati fi afland, de exemplu, ca singura sansa autentica de fericire e un cancer pancreatic ori un infarct exploziv.
imi place totusi, defensa asta exaltata, desi prefer variantele lui cioran si jankelevitch, imi place pentru mirosul fricii din ea. de ce va este teama, de fapt?

Mă bucur să te \"revăd\" aici Căline!
Mă bucură întristarea celorlalți pentru faptul că tu exiști. Fie că este vorba de literatură de sertar, sau nu, ceea ce eu \"defulez\" aici este trăire. Nu am nimic de oferit nimănui, pentru că îmi este foarte clar ceea ce înseamnă umanitate și percepția ei despre viață. Nici măcar nu sunt surprins de comentariile apărute aici. Trist pentru mine, mai ales pentru ei că sunt previzibili. Trist pentru ei că rezistă. Prețul liniștii oferit aici este mult prea subțire pentru un simplu text, el face subiectul unei conversații acide și reconfortante între patru ochi. Agresiunea este asiduă și persuasivă. Sunt foarte multe de spus. Prefer să mă opresc aici. Nu am mai scris demult și nu am mai avut acces la mediocritate. Mă bucură că m-am întors printre voi, mă bucură mesajul tău.

Mulțumiri pentru efortul de a înțelege.
Florin O.

Căline, te întrebam cât mai ReziȘTi între semeni!?

Domnișoara Mădălina,
mă surprinde replica dumneavoastră. Am remarcat că am postat rapid și că nu am făcut corectările de rigoare. Pentru astfel de indolențe îmi fac mea culpa.
De la dumneavoastră aștept rigoarea rațiunii. Este adevărat că tb sa fiu corectat, dar aștept de la dumneavoastră substanță, pentru că am cunoscut-o.
\"Certați-mă\" pentru lipsa de substanță; există argumente raționale în dumneavoastră; aștept contraargumente pentru discernământul care pare relativ.

Oricum ar fi, ...
mulțumesc de trecere.

Reverență,
Florin O.

Bun găsit domnule Potra.
Îmi scapă mie ceva, sau am nevoie de alocație în loc de pensie!?
Piedestalul este apanajul morților, eu sunt încă în viață și puțin dezamăgit că nu pot încă mai mult.
Trecând dincolo de ridicolul glumelor mele, depășind derapajul autoironiei, pot spune domnule Potra că nu m-ați citit îndeajuns de atent. Superficialitatea de care ne \"agațăm\" când parcurgem defulările semenilor ne permite astfel de remarci.
Apreciez sinceritatea dummneavoastră și vă răspund în acest \"confesional\" public: nu sunt filosof și nici psihanalist. Sunt un mediocru care răzbate la suprafața mediocritații. Din nefericire gura de are îmi este insuficientă pentru consistență, cu precădere pentru continuitate. Și de la dumneavoastră aștept amănunte susținute de ideolgie, nu doar o părere.

Mulțumesc ptr timpul acordat parcurgerii acestui ese(c)u.
Cu amiciție,
Florin O.

inerioare pline de cuvinte
tragând de forța viului la scris

vecinătatea strâmtă și... de aici
clasele de resturi modulo 3 și celelalte reflectii
în dezechilibru cu acordul realității

unii dezvolta logica optimistului pesimist altii invers...

Sărut mâna domnișoara (doamna )Noemi.
Citindu-vă comentariul ,mă (și vă)întreb daca nu este mai bun decât textul meu.
Explic rapid ultmima frazare deși îmi pare inutil, dar pun neînțelegerea pe baza faptului ca nu mi-ați citit textele. Mereu am susținut că mila este un sentiment pervers și parșiv. încep sa o simt cum își face loc și crește în mine, este ca o tumoare malignă, de aici ideea cancerosului.
Legat de muribunzi, prefer să dicut cu cei care au \"stat cu ea la taclale\", dacă este și cazul dumneavoastră atunci percepțiile pot fi diferite și atunci face subiectul \"cornicii unei morți anunțate\"; aici o altă discuție, altădată.
Restul comentariului este pretențios ca și această textură.
Timpul mă întunecă și nu mă ajută în a termina explicațiile.
\"Oul sau găina, cine a fost primul!?\" face referire la ce este mai bun, textura sau comentariul? Las la aprecierea dumneavoastră sau a celor ce trec pe aici. Eu cunosc răspunul, dar îmi permit egoismul de moment de a-l păstra doar pentru mine.

Reverență,
Florin O.

Domnule Popovici,
clar remarc veninul discret din reacție.
Posibil să fie a pesimistului optimist, că de invers nu am auzit.
Plăcută remarca dumneavoastră.
Dezechilibrele vin din lipsa de logică.
Am renunțat pe moment a mai căuta răspunsuri, de aici și dezechilibrul. sau de aici și logica!?
Nici eu nu mai știu. Acum zămbesc.

Mulțumesc de trecere.
Florin O.

Bine ne-am regăsit, domnule Otrocol :)
Am doar o precizare: cred că ați considerat comul meu mai critic decât era. Atitudinea scrierii, în sine, îmi place. Am marcat doar, cum m-am priceput, căi posibile de dezvoltare. Nu prea mai fac efortul critic la textele pe care nu le consider suficient de valoroase încât să fie perfectibile.

Cu aceeași amiciție,
Victor :)