Jurnal
scara cu ploi și cântec
(plouă-n septembrie)
2 min lectură·
Mediu
ceața deasă acoperă văile gândului
nori grei peste țărmul înalt
ploile toamnei
acum
am scris data
și-am lăsat să curgă cuvintele
scrumiera se umpluse de scrum și mucuri de vise arse
curg cuvintele-n albul tău pe lângă derivate parțiale
cu încetinire-n punctele staționare
seara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
cu chitara lângă tine tu privești în gol
sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol
verbele-și caută singure
printre cuvinte
pe drumuri încrucișate
confuza
desenez portativul lăsându-te să scrii notele
tunet prelung ploaia-și dă drumul a treia oară
dincolo de întâmplare
dunga albastră a mării
pace
valuri mici
undeva un stransfug
umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi în uneori
plouă-n septembrie
cu ploile de vară-n frunze galbene
în ceașca de cafea
cărările se acoperă
ca-n orbitele orbului
cântecul se ascunde după lătratul câinelui
ponna se cere-n brațe
picasso se așază la șevalet
plopu-și scutură coroana
frunze cad în gol
lacul verde-i azi albastru
nuferi sunt nămol
decupez din trei și patru
cercuri mari de sferă
zarul galben stă pe-o dungă-n
cânt de baiaderă
ușile s-au închis
urmează stația...
alexis se răcește mâncarea
vin într-o clipă
la un semn căzu cortina
din culise corina
îmbrăcând manechinul
din lemn de gutui
pe fereastră
toamna
din pipa albastră
un rotocol de fum
cerc magic
dintr-un alt acum
așa ceva-i nodul de azi
o staționare într-o gară
pe care n-o mai vizitasem
și care-i plină cu lume străină
un gând
ca o ispită
se acoperi
cu ultimul
fum
Link MP3 scara cu ploi și cântec
Bucățile muzicale:
Plouă-n septembrie Alexandru Popovici & Ioan-Mircea Popovici (Yannelis)
Cântecul flașnetarului Alexis, Iarnă în gând, Ninge pe crengi de gutui Ioan-Mircea Popovici
Pian: Alexandru Popovici
Chitara și solo: Eugenia Ursu (Chitarista)
Constanța, 12 septembrie, 2009
nori grei peste țărmul înalt
ploile toamnei
acum
am scris data
și-am lăsat să curgă cuvintele
scrumiera se umpluse de scrum și mucuri de vise arse
curg cuvintele-n albul tău pe lângă derivate parțiale
cu încetinire-n punctele staționare
seara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
cu chitara lângă tine tu privești în gol
sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol
verbele-și caută singure
printre cuvinte
pe drumuri încrucișate
confuza
desenez portativul lăsându-te să scrii notele
tunet prelung ploaia-și dă drumul a treia oară
dincolo de întâmplare
dunga albastră a mării
pace
valuri mici
undeva un stransfug
umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi în uneori
plouă-n septembrie
cu ploile de vară-n frunze galbene
în ceașca de cafea
cărările se acoperă
ca-n orbitele orbului
cântecul se ascunde după lătratul câinelui
ponna se cere-n brațe
picasso se așază la șevalet
plopu-și scutură coroana
frunze cad în gol
lacul verde-i azi albastru
nuferi sunt nămol
decupez din trei și patru
cercuri mari de sferă
zarul galben stă pe-o dungă-n
cânt de baiaderă
ușile s-au închis
urmează stația...
alexis se răcește mâncarea
vin într-o clipă
la un semn căzu cortina
din culise corina
îmbrăcând manechinul
din lemn de gutui
pe fereastră
toamna
din pipa albastră
un rotocol de fum
cerc magic
dintr-un alt acum
așa ceva-i nodul de azi
o staționare într-o gară
pe care n-o mai vizitasem
și care-i plină cu lume străină
un gând
ca o ispită
se acoperi
cu ultimul
fum
Link MP3 scara cu ploi și cântec
Bucățile muzicale:
Plouă-n septembrie Alexandru Popovici & Ioan-Mircea Popovici (Yannelis)
Cântecul flașnetarului Alexis, Iarnă în gând, Ninge pe crengi de gutui Ioan-Mircea Popovici
Pian: Alexandru Popovici
Chitara și solo: Eugenia Ursu (Chitarista)
Constanța, 12 septembrie, 2009
087.174
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 316
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “ scara cu ploi și cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/13905989/scara-cu-ploi-si-cantecComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDFrumos si inspirat totul...
Trecere lina si melancolica spre un alt anotimp... la fel de frumos ca si \"Cantecul intamplarilor\".
Am citit si ascultat cu bucurie... am trait, de fapt, poezia, pana la ultima nota a celui din urma cantec inregistrat aici.
Si vreau sa ii felicit pe cei ce s-au adunat pentru a recrea si interpreta intr-o maniera de fireasca, fragmente de viata.
Astfel de \"intamplari\" au darul de a-mi bucura sufletul.
Trecere lina si melancolica spre un alt anotimp... la fel de frumos ca si \"Cantecul intamplarilor\".
Am citit si ascultat cu bucurie... am trait, de fapt, poezia, pana la ultima nota a celui din urma cantec inregistrat aici.
Si vreau sa ii felicit pe cei ce s-au adunat pentru a recrea si interpreta intr-o maniera de fireasca, fragmente de viata.
Astfel de \"intamplari\" au darul de a-mi bucura sufletul.
0
GPAm văzut că în ultimul timp apare și câte un cuvânt re-inventat. Aici, \"stransfug\", nicidecum forțat. Dar poate vei fi de acord să utilizezi forma corectă de pesoana a III-a, \"așază\".
O corectură e necesară și în comentariul meu anterior: a se citi cu intonație interogativă și o frază unde am uitat să adaug semnul întrebării.
O corectură e necesară și în comentariul meu anterior: a se citi cu intonație interogativă și o frază unde am uitat să adaug semnul întrebării.
0
IPcantecele au fost compuse pentru alexis... marinarul flasnetar circar cartofor si-un mare calator... probabil viitorul scriitor... iluzionistul de pe scara iluziilor... las cadrele sa-si faca singure locul in spatiul muzical... stii chestia cu calul? ra-di-calul... adica radicalul acela din unitatea negativa prin care apare \"i\" elementul care te scoate din real si te introduce in complex... dar astea sunt piese pe tabla hazardului... evident o explicatie un pic dadaista mai la indemana decat o explicatie foarte docta... alexis este un scarar modern in care cred mai mult decat in zece scoli...
cum ar zice elian: pe aici a trecut Yann (alexis): http://povesteadepeplaja.blogspot.com/
cum ar zice elian: pe aici a trecut Yann (alexis): http://povesteadepeplaja.blogspot.com/
0
DIDe astfel de texte te apropii cu sfială,
astfel de versuri le sorbi tăcând,
asculți doar muzica ce-ți picură în ureche ca un „rotocol de fum”,
astfel de poeme refuză „orbitele orbului”, “aleargă-n noaptea portativului alb”, cine să le strângă între zidurile unor seci comentarii?
Doru Emanuel
0
IPcând primesc o nucă-n vis parnasian
clipa cea năucă ține-n mine-un an
și un soare liric naște gânduri valuri
și în foșnet-cântec sapă scărări în maluri
iar pe țărm de cântec răstignitul Tymp
ia în el sămânță-n șirul ymp
convergență tristă-n pas desculț prin rouă
rătăci povestea în cămașă nouă
crezi într-o magie și din cioburi vii
faci o piramidă-n care-nveți să fii
și știind de-acuma unde-i ușa plajei
bei o dezvrăjire cu regina vrajei
călătoarea undă gândul mi-l stropi
și opresc o clipă lângă punctul \"i\"
astea mi le spunea alexis când l-am întrebat ce-a visat astă noapte. eu vroiam vrăjitorule să te întreb: ucenik, cum de n-ai văzut tu pietrele lui Mic?
plouă-n septembrie
cu ploile de vară-n frunze galbene
peste pierele annei
ca-n ceașca de cafea
cărările rătăcesc în poveste
fiecare scoică
cu cântecul ei
fiecare piatră
un izvor
de dor
clipa cea năucă ține-n mine-un an
și un soare liric naște gânduri valuri
și în foșnet-cântec sapă scărări în maluri
iar pe țărm de cântec răstignitul Tymp
ia în el sămânță-n șirul ymp
convergență tristă-n pas desculț prin rouă
rătăci povestea în cămașă nouă
crezi într-o magie și din cioburi vii
faci o piramidă-n care-nveți să fii
și știind de-acuma unde-i ușa plajei
bei o dezvrăjire cu regina vrajei
călătoarea undă gândul mi-l stropi
și opresc o clipă lângă punctul \"i\"
astea mi le spunea alexis când l-am întrebat ce-a visat astă noapte. eu vroiam vrăjitorule să te întreb: ucenik, cum de n-ai văzut tu pietrele lui Mic?
plouă-n septembrie
cu ploile de vară-n frunze galbene
peste pierele annei
ca-n ceașca de cafea
cărările rătăcesc în poveste
fiecare scoică
cu cântecul ei
fiecare piatră
un izvor
de dor
0
MGdin jurnalul celor 7 ploi
nicio ploaie nu seamana cu alta, dar impreuna sunt samanta pentru portativ-rasarit de curcubeu… visul lor(?)... sa nu le uite culorile si sa aduca impacarea seninului cu norii…
... de la ultima, pana la izvoare, sa ne amintim de Ploile tale... calde, in rafale sau racoroasele-norocoase... mereu cantatoare...
R 1 (7)
am scris data
și-am lăsat să curgă cuvintele
12 septembrie 2009
il pleut en septembre
pluies d’été en feuilles jaunes
dans la tasse de café
les sentiers sont couverts
comme les orbites d’un aveugle
la chanson se cache derrière l’aboiement du chien
ponna veut que je la prenne dans mes bras
picasso se met devant le chevalet
le peuplier secoue sa couronne
des feuilles tombent dans le vide
le lac vert est bleu aujourd’hui
les nénuphars sont boueux
.........
une pensée
comme une tentation
se couvrit
de la dernière
fumée
O 2 (6)
8 septembrie 2009
le dernier sentier
devant le premier sentier
paradoxal – abyssal – fatal
les pluies d’automne pleurent
l’histoire des feuilles sur le pavé
elles parlaient toutes en même temps
les jumeaux
le mensonge et la peur
ne naitront jamais le bonheur
la voie vers le bonheur passe par la souffrance
la voie vers la vérité traverse le bonheur
tombent des pierres vers le monastère
..............
à la pyramide quelque chose se passe
G 3 (5)
12 noembrie 2007
Și aici mi-am adus aminte de ziua când, cu amicii mei, am dat o raită printre lucrurile bătrânei. Miki a zis să le păstrez eu în ceasul dulapului de mahon, că acolo nu le găsește nimeni. E încă fericirea ascunsă între lăzi. De mâine pleacă circul. Se-ntoarce iar, la vară. Tu chiar mă ții de mână și-ntrebi în șoaptă: iară? Era de-acum cântarea în valu-n care marea acoperise plaja și depărtase zarea. Pe măsură ce el înainta cu povestea, gândul meu se plimba prin Universitatea de Vest. Credea că-i doar părere de scară și de vis, când zămislea tăcerea un cânt peste abis. Aici, în miezul clipei din ceasul cu pendul, eram iar amintirea copilului credul...
...............
Se adunau, încet, încet, în clipe, aduceri de poveri fără aripe
V 4 (4)
27 octombrie 2007
Eu ziceam să facem poza lăsând poartă doar privirii.../ Tu țineai să lași ca Tympul să-nflorească taina firii/ și din cântecul de plajă și din zarul cu zadar/ să arunci așa-ntr-o doară și când spui: tu n-ai habar!/ să dai iarăși Yames de șase și câștigul să-l reții/ pentru marea întâmplare...
.............
Ploile au rupt zăgazul și au inundat în lunci. Răsuceam firul Rafilei ajutat de șapte prunci. (Căutam o punte-n codrul ce născuse din abis. Este iarăși lună plină... și-i rotundă ca o bilă...) Steaua ta era de-acuma strălucindă-n miezul nopții și din zarul fără puncte te-ai oprit în pragul sorții...
A 5 (3)
13 octombrie 2007
De dimineață m-am întâlnit cu strigătul pescărușului. Era același cu strigătul lui Pierre când te întorceai din voiaj. Știu sigur că-ți amintești. Mă întâlniseși pe banca aceea galbenă, care ziceai tu că-i banca femeii de pe dig... Așa s-a întamplat în dimineata când am început să văd iar. Din aduceri aminte, cu gesturi de zbor sau de hașură, bucăți din mine se adunau pe pânză...
...........
Am vrut să aflu dacă ploile ajung și la far. Am luat zarurile, le-am aruncat în paharul cu pălincă, le-am scuturat să facă mărgele și-am dat un Yames de șase câștigând toată pinca. De pe umărul manechinului din lemn de gutui... te las să văd dacă știi...............
I 6 (2)
27 septembrie 2007
Bate inima grăbită ca de-o veste dintr-o șoaptă. Tu respiri din mine visul și-mi întinzi gutuia coaptă...
...........
și-ai început să cânți: ai văzut cum clipa albă se ascunse după nor/ cum părerile albastre se nășteau din spuma lor/ cum Frumoasa de pe plajă a adus cu ea deschideri/ și cum toată halimaua se întoarce în închideri/. Acum știi să lași să cânte, teiul, plopul și salcâmul..............................
V 7 (1)
14 septembrie 2007
Je prends un épi de la fenêtre pour l’essayer dans mes paumes, comme la rive essaie de voir si le temps de la moisson est arrivé. Je souffle sur la balle de blé et j’enfouis le nez dans les grains. Je sens l’odeur du pain chaud, du corps et de l’Infini. Je me laisse aller étendu sur la plage et je me réveille me sentant aimé. Depuis ma petite enfance, j’aime sortir par l’escalier extérieur, sous la pluie. Je peux dire, sans doute, que je l’ai accouché dans l’eau, Gheorghe, disait ma mère à mon père, heureuse et souriante. Rafila, c’est lui le poisson sous la pluie, disait mon père, avec un fort accent transylvain, fier de ma joie de sortir sous la pluie, même pendant des temps orageux. Je me laissais glisser sur la balustrade et, du premier étage, je sautais dans le cognassier...
Et toi, tu as une boîte en fer-blanc?...
................................................
nicio ploaie nu seamana cu alta, dar impreuna sunt samanta pentru portativ-rasarit de curcubeu… visul lor(?)... sa nu le uite culorile si sa aduca impacarea seninului cu norii…
... de la ultima, pana la izvoare, sa ne amintim de Ploile tale... calde, in rafale sau racoroasele-norocoase... mereu cantatoare...
R 1 (7)
am scris data
și-am lăsat să curgă cuvintele
12 septembrie 2009
il pleut en septembre
pluies d’été en feuilles jaunes
dans la tasse de café
les sentiers sont couverts
comme les orbites d’un aveugle
la chanson se cache derrière l’aboiement du chien
ponna veut que je la prenne dans mes bras
picasso se met devant le chevalet
le peuplier secoue sa couronne
des feuilles tombent dans le vide
le lac vert est bleu aujourd’hui
les nénuphars sont boueux
.........
une pensée
comme une tentation
se couvrit
de la dernière
fumée
O 2 (6)
8 septembrie 2009
le dernier sentier
devant le premier sentier
paradoxal – abyssal – fatal
les pluies d’automne pleurent
l’histoire des feuilles sur le pavé
elles parlaient toutes en même temps
les jumeaux
le mensonge et la peur
ne naitront jamais le bonheur
la voie vers le bonheur passe par la souffrance
la voie vers la vérité traverse le bonheur
tombent des pierres vers le monastère
..............
à la pyramide quelque chose se passe
G 3 (5)
12 noembrie 2007
Și aici mi-am adus aminte de ziua când, cu amicii mei, am dat o raită printre lucrurile bătrânei. Miki a zis să le păstrez eu în ceasul dulapului de mahon, că acolo nu le găsește nimeni. E încă fericirea ascunsă între lăzi. De mâine pleacă circul. Se-ntoarce iar, la vară. Tu chiar mă ții de mână și-ntrebi în șoaptă: iară? Era de-acum cântarea în valu-n care marea acoperise plaja și depărtase zarea. Pe măsură ce el înainta cu povestea, gândul meu se plimba prin Universitatea de Vest. Credea că-i doar părere de scară și de vis, când zămislea tăcerea un cânt peste abis. Aici, în miezul clipei din ceasul cu pendul, eram iar amintirea copilului credul...
...............
Se adunau, încet, încet, în clipe, aduceri de poveri fără aripe
V 4 (4)
27 octombrie 2007
Eu ziceam să facem poza lăsând poartă doar privirii.../ Tu țineai să lași ca Tympul să-nflorească taina firii/ și din cântecul de plajă și din zarul cu zadar/ să arunci așa-ntr-o doară și când spui: tu n-ai habar!/ să dai iarăși Yames de șase și câștigul să-l reții/ pentru marea întâmplare...
.............
Ploile au rupt zăgazul și au inundat în lunci. Răsuceam firul Rafilei ajutat de șapte prunci. (Căutam o punte-n codrul ce născuse din abis. Este iarăși lună plină... și-i rotundă ca o bilă...) Steaua ta era de-acuma strălucindă-n miezul nopții și din zarul fără puncte te-ai oprit în pragul sorții...
A 5 (3)
13 octombrie 2007
De dimineață m-am întâlnit cu strigătul pescărușului. Era același cu strigătul lui Pierre când te întorceai din voiaj. Știu sigur că-ți amintești. Mă întâlniseși pe banca aceea galbenă, care ziceai tu că-i banca femeii de pe dig... Așa s-a întamplat în dimineata când am început să văd iar. Din aduceri aminte, cu gesturi de zbor sau de hașură, bucăți din mine se adunau pe pânză...
...........
Am vrut să aflu dacă ploile ajung și la far. Am luat zarurile, le-am aruncat în paharul cu pălincă, le-am scuturat să facă mărgele și-am dat un Yames de șase câștigând toată pinca. De pe umărul manechinului din lemn de gutui... te las să văd dacă știi...............
I 6 (2)
27 septembrie 2007
Bate inima grăbită ca de-o veste dintr-o șoaptă. Tu respiri din mine visul și-mi întinzi gutuia coaptă...
...........
și-ai început să cânți: ai văzut cum clipa albă se ascunse după nor/ cum părerile albastre se nășteau din spuma lor/ cum Frumoasa de pe plajă a adus cu ea deschideri/ și cum toată halimaua se întoarce în închideri/. Acum știi să lași să cânte, teiul, plopul și salcâmul..............................
V 7 (1)
14 septembrie 2007
Je prends un épi de la fenêtre pour l’essayer dans mes paumes, comme la rive essaie de voir si le temps de la moisson est arrivé. Je souffle sur la balle de blé et j’enfouis le nez dans les grains. Je sens l’odeur du pain chaud, du corps et de l’Infini. Je me laisse aller étendu sur la plage et je me réveille me sentant aimé. Depuis ma petite enfance, j’aime sortir par l’escalier extérieur, sous la pluie. Je peux dire, sans doute, que je l’ai accouché dans l’eau, Gheorghe, disait ma mère à mon père, heureuse et souriante. Rafila, c’est lui le poisson sous la pluie, disait mon père, avec un fort accent transylvain, fier de ma joie de sortir sous la pluie, même pendant des temps orageux. Je me laissais glisser sur la balustrade et, du premier étage, je sautais dans le cognassier...
Et toi, tu as une boîte en fer-blanc?...
................................................
0
IPo salvare pe tomis prin trecutul meu ponna-i prinde sirena în urlet polara la cerc ca si axa radicala... doua locuri geometrice in geometria Punctului si-a Tarmului... inainte vreme ma opream la punctel (A), (P), (M) si (G)... acum punctele descriu locuri geometrice-n geometrii albastre... scara lui escher ai reusit sa o faci scara ploilor care este precum o cascada intr-un desert cu munte... un peisaj care pe de o parte aduce cu girafa-n flacari si din profil cu sarpele boua care a inghitit un elefant... multumiri pentru toate pietrele care le asezi in izvorul acela cu cantec...
0
Dar, poate că este nevoie, uneori, de curaj pentru a recomanda un text de Ioan-Mircea Popovici.