Jurnal
patru sonete false și alt sonet nefiresc
- reconstituire -
3 min lectură·
Mediu
Cuvânt înainte
Îmi închipui că noi, oamenii, ne pornim drumul spre CUVÂNT prin simțire mai întâi. Dacă lucrurile sunt în regulă, dacă simțim, ne putem îndrepta echilibrat și spre \"însușiri\" și \"aproprieri\" ale sale. Mai apoi vom vedea în ce fel vom \"sta\" cu \"pronunciamentele\" lui.
Pe mine nu mă interesează/fascinează istoriile personale, ci CUVÂNTUL și CALOPHILIA - acestui din urmă termen acordu-i conservativ semnificația pozitivă! Evangheliile fiind mai multe, mă simt îndemnat să-mi închid spusele.
Poezia e un fel de după ... “Școala de duminică”. De aceea spun că: am avut “zaruri” bune; că nici ea, nici eu nu ne putem plânge; că am pilotat cu rândul, sau de-a valma ...; că nici ei, nici mie nu ne pare rău.
*
despre surd, orb și văzător
surd sunt
încă nu am limba maternă
s-aud călcatul pământului
oftatul
e scriere
acordurile-mi intră
prin nas armonice
transmit
orbul mângâie
un întreg
re-construit pe dinafară
clar-văzătorul
să spună
cu limba
**
despre apă, cer și pământ
mâna suspendată peste
se scurg în clepsidră imemorial
pași
cerul însângerat
nu putem ști dacă de visele unor canotori
imprudenți
plajele se închid
uneori în visul cine știe cărui destin canonic
suntem pradă
ori
cerul e făcut din valtrapi
continuum de carne
căzând de pe oase
dintr-un singur cuvânt
***
despre cale, aperență și concret
rămâne ca-n tren
să fim atenți pentru că ni se chiar împlinesc
mă gândesc în locul Lui
pe cale de consecință
îmi place șoapta speranțele
nu mă interesează facerea lumii
mitologic și concret sunt interesat să mi se-nchege cât mai puțin
am amintiri cu iubita mea din urmă
sunt ani buni de când se ține de cuvânt
deraiază și acum garniturile una după alta
fără să mă întrebe cineva dacă mi-am uitat geanta
în gară mi se spune “bă” și “mă”
și altfel
în general culeg căpșuni într-o țară
****
despre uimire, mișcare și contemplare
mângâie-mi inima
zboară umbra animalului
vânat te-nsângeră o uimire în alta dispersia timpului împărți obsesia
stările se uită-n ochiul gândului
urmele las-ades la iveală țipătul
lacrimile plâns-aruncătoarei de sevă
nu-nșeală dătătoarea – aceeași – de-o viață-n plus
din exces angoasa devine-o mișcare exotermică
acel/acest lovește adevărul
act cerșeală refuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens
fața mirării din sine din albă albă martoră redevine
contemplu labirintul deschis animalul mare
bând timpu’l vântur dintr-o palmă-n alta
’mi mângâie inima cu aștri canini
*****
și alt sonet nefiresc
și în fiecare zi te ascunzi pe după degete
și sună a port ilegal de magie
și cum poți să faci așa ceva
și latri ca un câine
și după mine
și e vraiște
și văd
și frumoasa
și bestia pe deasupra
și cânți la acordeon fără licitație
și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare
și albele și negrele și răsuflatele și neomologatele
și s-au invitat toți prietenii pentru pierderea asta de timp
și ne amorțești pe toți cu o legendă numai bună de spălat babețica
Notă:
“și alt sonet nefiresc” a fost postat anterior;
cele “patru sonetele false” au fost răsfoite la Cisnădioara.
093.925
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 502
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “patru sonete false și alt sonet nefiresc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/jurnal/13904244/patru-sonete-false-si-alt-sonet-nefirescComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
primul sonet mi se pare prost, nu-mi transmite nimic. al doilea îmi place, asociația \"cer însângerat, vise,carne, oase\" duce la un singur gând cu toate că titlul nu spune mare lucru de conținut. al treilea, hmmm, \"iubita\" este ca nuca în perete, părerea mea, poți să te raportezi la altceva, al patrulea
\"act cerșeală refuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens\", acest vers mi se pare sinistru. ideea de a vântura timpul mi se pare un interesantă, dar, totuși \"aștrii canini\", parcă este prea mult, mă duce cu gândul la apocalipsă. Ultimul...mi-am spus părerea
cu stimă, eNz.
\"act cerșeală refuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens\", acest vers mi se pare sinistru. ideea de a vântura timpul mi se pare un interesantă, dar, totuși \"aștrii canini\", parcă este prea mult, mă duce cu gândul la apocalipsă. Ultimul...mi-am spus părerea
cu stimă, eNz.
0
George,
he, văd că ai un soft primitor: are porumbei albi și negri ... aflați în mișcare armonică liberă.
Emilia,
hai să te răsfăț cu un banc cinic: cică o jurnalistă, bucuroasă, în loc să-și frece mâinile, a dat cu pumnul în “bancul de lucru” după ce terminase un articol ... excepțional după opinia sa.
bancul de lucru și laptopul, așezat/postat pe bancul de lucru, au reacționat, la rece, astfel: jurnalista are acum o mână pusă în gips, iară laptopul scrie literele după cum îl duce pe el capul.
îți dau un exemplu, rugându-te să te ferești de așa ceva:
\"Singurul monument istoric este biserica decrepită, datând din secolul al XVII-lea și care se află, de ani buni, pe lista de așteptare pentru renovare.\" (Pe malul Oltului, un sat ca în povești; Oana Dan, Vineri, 28 August 2009, Evenimentul Zilei).
dar, să știi că, am să mă port frumos cu sonetul ăla prost (decrepit, cf. DEX și DOOM 1 și 2, că pe astea le am!).
he, văd că ai un soft primitor: are porumbei albi și negri ... aflați în mișcare armonică liberă.
Emilia,
hai să te răsfăț cu un banc cinic: cică o jurnalistă, bucuroasă, în loc să-și frece mâinile, a dat cu pumnul în “bancul de lucru” după ce terminase un articol ... excepțional după opinia sa.
bancul de lucru și laptopul, așezat/postat pe bancul de lucru, au reacționat, la rece, astfel: jurnalista are acum o mână pusă în gips, iară laptopul scrie literele după cum îl duce pe el capul.
îți dau un exemplu, rugându-te să te ferești de așa ceva:
\"Singurul monument istoric este biserica decrepită, datând din secolul al XVII-lea și care se află, de ani buni, pe lista de așteptare pentru renovare.\" (Pe malul Oltului, un sat ca în povești; Oana Dan, Vineri, 28 August 2009, Evenimentul Zilei).
dar, să știi că, am să mă port frumos cu sonetul ăla prost (decrepit, cf. DEX și DOOM 1 și 2, că pe astea le am!).
0
Acum, maestre Firică, cred că pare numai că voi fi îndrugat prostii. Liberă, liberă, dar și sprijinită de ratio, chiar dacă în doze mici. mMi bătui și șaua să priceapă iapa, dar nu știu dacă a priceput, sau undeva s-o fi durut.
Nu înțelege că te laud, dar ai scris ceva deosebit aici. Dincolo de autoironia din plin prezentă, mai ales în final.
Nu înțelege că te laud, dar ai scris ceva deosebit aici. Dincolo de autoironia din plin prezentă, mai ales în final.
0
\"Mai bătui...\"
0
..așadar, m-am orientat să nu fi intrat imediat.
ratam doza de umor negru - în sfârșit! - din subsol. :D
cât despre cele 4 \'nefirești\', primul și al treilea m-au..avut din prima.
(acu\' sunt cuminte. prefer o abordare cât de cât la paritate cu emilia :) )
primul, recunosc, poate pen\'că m-a translatat imediat undeva în zona \"proorocirilor\" lui Sorescu.
ai o echipă pe cinste acolo:
surdul tău scrie armonizat, orbu-i captiv mângâierii, clar-văzătoru-i lingual :))
al treilea, după mine, jonglează cu niscaiva bucăți de concret imediat, rătăcite într-o realitate ușor idealizată, a unui timp trecut.
primul exemplu care-mi sare în fața \'trenului\' ăluia ține de socio-politic.
așa că, mi-l refuz. :D
dar rămâne valabil.
cât despre ăl \'nefiresc\' mi-ai adus aminte de un puști, fost coleg de generală, care cânta la acordeon \'după ureche\', fapt pentru care, mandea cu ochii numa\' pe portativ, vezi doamne, îl desființa numindu-l lăutar.
se făcea biet copchilu\' mov de supărare, până-ntr-o zi când mi-a susurat o ciuleandră de am rămas țuț.
tot m-am scos cu ceva atunci: am coregrafiat :))) momentu\' cu echipa de fete, pentru nu știu ce serbare...îhîm.
mi-au plăcut, adrian, faci bine că ne mai zgâlțâi nițel nodurile din gât.
thx.:)
ratam doza de umor negru - în sfârșit! - din subsol. :D
cât despre cele 4 \'nefirești\', primul și al treilea m-au..avut din prima.
(acu\' sunt cuminte. prefer o abordare cât de cât la paritate cu emilia :) )
primul, recunosc, poate pen\'că m-a translatat imediat undeva în zona \"proorocirilor\" lui Sorescu.
ai o echipă pe cinste acolo:
surdul tău scrie armonizat, orbu-i captiv mângâierii, clar-văzătoru-i lingual :))
al treilea, după mine, jonglează cu niscaiva bucăți de concret imediat, rătăcite într-o realitate ușor idealizată, a unui timp trecut.
primul exemplu care-mi sare în fața \'trenului\' ăluia ține de socio-politic.
așa că, mi-l refuz. :D
dar rămâne valabil.
cât despre ăl \'nefiresc\' mi-ai adus aminte de un puști, fost coleg de generală, care cânta la acordeon \'după ureche\', fapt pentru care, mandea cu ochii numa\' pe portativ, vezi doamne, îl desființa numindu-l lăutar.
se făcea biet copchilu\' mov de supărare, până-ntr-o zi când mi-a susurat o ciuleandră de am rămas țuț.
tot m-am scos cu ceva atunci: am coregrafiat :))) momentu\' cu echipa de fete, pentru nu știu ce serbare...îhîm.
mi-au plăcut, adrian, faci bine că ne mai zgâlțâi nițel nodurile din gât.
thx.:)
0
Gena,
tu pari a avea o îngăduință nelimitată.
da, în primul poem am făcut un exercițiu pe marginea unor vorbe: surdul n-aude dar le potrivește; orbul poate nimeri și Brăila; nebunul adevăr grăiește.
poemul al treilea, e bine să rămână așa, scris în \"cheie\" masculină, că dacă îl scriam în cheie feminină ... știi tu prea bine ce ti-ar fi auzit urechile!
\"nefiresc\" e și că un pieptene are nenumărați dinți, deși funcția și înfățișarea lor e una și aceeași, tocmai de aici obsedanta repetiție a acelui/aceluiași \"și\".
tu pari a avea o îngăduință nelimitată.
da, în primul poem am făcut un exercițiu pe marginea unor vorbe: surdul n-aude dar le potrivește; orbul poate nimeri și Brăila; nebunul adevăr grăiește.
poemul al treilea, e bine să rămână așa, scris în \"cheie\" masculină, că dacă îl scriam în cheie feminină ... știi tu prea bine ce ti-ar fi auzit urechile!
\"nefiresc\" e și că un pieptene are nenumărați dinți, deși funcția și înfățișarea lor e una și aceeași, tocmai de aici obsedanta repetiție a acelui/aceluiași \"și\".
0
dar divină și adânc mirositoare a poezie. Sunt fericit că știu!
0
dacă tot ai amintit de \"îngăduința nelimitată\" nu te provoc în a dezvolta ideea scrierii în \'cheie feminină\'.
nu am putut să mă abțin, însă, de la a te-ntreba....așa, ca-ntr-un deja-vu...
ce gen au \'și\'-urile tale, adrian?! :)))
ia retoricul așa cum vine.
(interesant că ai venit cu o explicație darnică a lor..eu nu o cerusem :))) )
voiam să completez că primul lucru pe care l-am remarcat la \"nefiresc\" a fost, evident, așezarea în pagină.
un detaliu al naibii de reușit, cel puțin pentru ochiul meu, ăla asimetric.:D
nu am putut să mă abțin, însă, de la a te-ntreba....așa, ca-ntr-un deja-vu...
ce gen au \'și\'-urile tale, adrian?! :)))
ia retoricul așa cum vine.
(interesant că ai venit cu o explicație darnică a lor..eu nu o cerusem :))) )
voiam să completez că primul lucru pe care l-am remarcat la \"nefiresc\" a fost, evident, așezarea în pagină.
un detaliu al naibii de reușit, cel puțin pentru ochiul meu, ăla asimetric.:D
0

Dacă vom ajunge cândva să ne închipuim un tren ca o corabie a lui Noe? Până atunci preferăm o \"garnitură\" cât mai soft și contemplăm în mișcare. Ce, cum, cât? Altceva este întrebarea. Și ne vom îmbăta în continuare cu timp, până nu va mai fi, până nu vom mai fi.
Și și și... \"și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare\".
Iertată să-mi fie lenea de a nu spune mai mult, dar și așa am enervat suficient prin cultura mea ceva mai sus de genunchiul broaștei!