Jurnal
raiul lucrurilor mici
1 min lectură·
Mediu
bucăți de hârtie pe care am scris un gând început ori am mâzgălit flori bizare, lumânări parfumate, cd-uri pe care nu le ascult, pensete și foarfeci, cutii, cutiuțe, creioane, cercei, alți cercei, brichete, tichete de masă.
un uragan al nimicului grațios, o Katrina de fleacuri reciclabile cu omul în vârf, scuturat ca o sperietoare de ciori.
aici sunt pădurile dumneavoastră!
în plicul trimis de Finanțele statului. zece foi în care mi se cere să achit de urgență trei lei și optzeci și cinci de bănuți.
trag aer în piept. miroase a cifre prăjite.
devenim experți în ghicitul în praf.
e liniștitor, e de bine. aflăm că
păsările vor migra în curând la oraș, se vor cuibări în arhive și vor oua între xerox și fax, vor ieși ciripind dări de seamă pui foșnitori cu antetul în cioc și ștampila gata pusă pe coadă,
aflăm că peștii își vor lăsa icrele direct în conservă.
Iona se va simți răzbunat.
un aztec s-a cățărat în clopotniță, ne face cu ochiul și se prăpădește de râs.
074.772
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “raiul lucrurilor mici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/jurnal/13898349/raiul-lucrurilor-miciComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
e acceași groapă cu deșeuri din care ne place să facem bici. :)
mulțumesc de vizită.
mulțumesc de vizită.
0
Un pic de surrealism, o franchețe lipicioasă și câteva trimiteri bine-făcute pe marginea angajării într-un dat existențial \"sufocant\" - condiția artistului, a Omului-Oarecare în scumpa noastră țară -, apoi regnul animal inserat prin câteva simboluri ascensionale, folosite aici cu scopul de a sugera \"natural\" automatismul și lejeritatea Omului Modern, care are timp pentru orice lucru în afară de eleganța sinelui său.
Imagini bune și o impresie de neputință mimată în debutul poemului, unde poeta descrie \"urmările Katrinei\" sufletești, implicit travaliul de a-l închide cu fermoarul unui surâs la vederea lucrului autentic.
Cu stimă, liviu ofileanu
Imagini bune și o impresie de neputință mimată în debutul poemului, unde poeta descrie \"urmările Katrinei\" sufletești, implicit travaliul de a-l închide cu fermoarul unui surâs la vederea lucrului autentic.
Cu stimă, liviu ofileanu
0
un poem reusit ,care meria un loc în afara de \"personale\"
caci mi se pare o oglinda fidela a cotidianului plin de hachite ,un poem \"întreg\" ,bine scris,între clar si obscur ,între râs si plâns,între autoironie si mesaj social îndraznet(aluzia la stat),între umor caustic inspirat(miroase a cifre prajite)si aztecul,simbolul unei lumi apuse, de vis si de nostalgii
caci mi se pare o oglinda fidela a cotidianului plin de hachite ,un poem \"întreg\" ,bine scris,între clar si obscur ,între râs si plâns,între autoironie si mesaj social îndraznet(aluzia la stat),între umor caustic inspirat(miroase a cifre prajite)si aztecul,simbolul unei lumi apuse, de vis si de nostalgii
0
sunteti foarte generosi. chiar prea generosi. :)
doamna Angela, e chiar o personala...nici nu s-a vrut poezie.
doamna Angela, e chiar o personala...nici nu s-a vrut poezie.
0
Magnific, Adriana. Tu știi să vezi micile raiuri și ne-raiuri, dar și să le scrii. Deschizi pagina, citești cu un mic zâmbet, apoi mai larg, apoi se face amar, tot mai amar. Iona iese din pântec, păsările se pregătesc să migreze în plină vară, iar chitul n-are nimic împotrivă. Te-am citit cu aceeași plăcere de care nu te mai saturi.
Aztecul din clopotniță știe ceva!
Aztecul din clopotniță știe ceva!
0
mulțam fain.
cred că râsul aztecului nu se mai aude din pricina clopotelor trase prea des...
cred că râsul aztecului nu se mai aude din pricina clopotelor trase prea des...
0

LIM.