În pași repezi de cadril, ne-ndreptăm către Azil

Cum oare ai putea să nu-i admiri
La cât talent posedă și cât stil...
Le-au trebuit doar două întâlniri
Și au băgat umorul în Azil

Și-așa, în ritmul ăsta nebunesc,
Cum astăzi la Azil făcură mas,
Nici nu-ndrăznesc măcar să mă gândesc
Care-o să fie următorul pas...

pentru voi, cei de la C.U.C.,
încă una și mă duc

“Prăvălia cu Umor a lăsat ca amintire vârstnicilor o colecție de cărți, pe care a donat-o bibliotecii așezământului” – spicuiri din articolul publicat în cotidianul constănțean

Au fost câțiva nemulțumiți prin părți,
(Vreo doi au încercat să scoată parii)
Că din acea colecție de cărți
Se pare că lipseau tocmai șeptarii

Cum oare ai putea să nu-i admiri
La cât talent posedă și cât stil...
Le-au trebuit doar două întâlniri
Și au băgat umorul în Azil

(Florin Rotaru)

Cine și-ar fi putut imagina
La azil, o Prăvălie cu Umor?
Vezi, babele nu vor mai suspina,
Iar moșnegii știrbi vor râde până mor.

Deși nu am fost de la început, din câte am reușit să constat privind fețele „persoanelor vârstnice”, eu am rămas cu impresia unei tristeți din care cu greu ceva ori cineva i-ar fi putut scoate. E drept că nu te poți aștepta să găsești mare veselie într-un azil... Acum vreo patru ani, când am scris seria „Azilul” (din imaginație, desigur, fără să fi călcat vreodată într-un azil), am construit niște personaje vii, dornice de a-și împărăși poveștile, nerăbdătoare să comunice. Dacă acum m-aș fi apucat să scriu, alta ar fi fost optica.
Totuși, inițiativa Clubului Umoriștilor a fost lăudabilă. Cel puțin intenția a fost bună. Și dacă măcar o urmă de zâmbet a fost făcută să răsară pe fețele triste, tot se poate spune că scopul a fost atins.
Acum, Dane, am să te cert. De unde ar fi trebuit să știu că ați hotărât să donați cărți? Cred că m-ai văzut cărând după mine o geantă neagră. Ce crezi că aveam în ea, bombe? Dar, neștiind că și ceilalți au oferit cărți, mi s-a părut deplasat să le scot eu din geantă. Chiar dacă le luasem cu mine în acest scop. Mai multă organizare, șefu! :)
Florine, și pentru tine am o vorbă: din pachetul ăla de cărți, lipsea și un valet de verde:) Epigrama o construiești tu.

Mă bucur că am reușit să ajung la această acțiune. Dacă tot s-a nimerit să fiu în tabără la Costinești, nu puteam rata întâlnirea cu C.U.C.- ii lui Dan. La “Prăvălia cu umor” sunt umoriști talentați și cu suflet mare, din moment ce au ales să aducă un strop de veselie persoanelor în vârstă de la acel azil.
Felicitări pentru inițiativă și mulțumiri pentru invitație!

Cum oare ai putea să nu-i admiri
La cât talent posedă și cât stil...
Le-au trebuit doar două întâlniri
Și au băgat umorul în Azil
(Florin Rotaru)

Cine și-ar fi putut imagina
La azil, o Prăvălie cu Umor?
Vezi, babele nu vor mai suspina,
Iar moșnegii știrbi vor râde până mor.
(Virginia Popescu)

Umorul a întinerit,
În ciuda ierarhiilor,
Căci în Azil ne-am întâlnit
Cu mințile copiilor.


Și-așa, în ritmul ăsta nebunesc,
Cum astăzi la Azil făcură mas,
Nici nu-ndrăznesc măcar să mă gândesc
Care-o să fie următorul pas...
(Florin Rotaru)

Îți înțeleg a ta îngrijorare,
Căci după-o lege aspră, a cruzimii,
Și după norma de pensionare
Știi, militarii se uzează primii.


Florinel, mă cerți degeaba, n-a hotărât nimeni să donăm cărți. În orice caz, nu cu știința mea. Ca dovadă, aș fi putut și eu aduce două volume, dar nici nu mi-a trecut măcar prin minte. Dacă tu ai adus, de ce n-ai întrebat pe (alt)cineva ? De exemplu pe Ana Ruse, îți spusesem că ea a organizat întâlnirea, eu numai am făcut mobilizarea.
Ai dreptate cu organizarea. La următorul Azil totul va merge mult mai bine. :)


Vali, ai o mică greșeală de acord: CUC vine de la Clubul Umoriștilor Constănțeni, deci e la singular. Cu alte cuvinte, nu se spune CUC-ii lui Dan, ci CUC-ul lui Dan. :)

De parcă eu nu știam de la ce vin inițialele. :) Mă gândeam că membrii CUC- ului se numesc CUCi. Dar dacă tu ții neaparat, fie. Rectific: Nu puteam rata întâlnirea cu CUC- ul lui Dan. Mai e vreo greșeală de acord acum? :)

Idila voastră ne încântă,
Căci toată lumea-i de acord
Că Dan de Norea e un lord...
(Acum, când C.U.C.-ul nu-i mai cântă).

Vali, nu mai e niciun dezacord, dar tare mi se pare că n-a fost chiar ceva de comun acord. Dacă ți-aș fi știut intențiile...


</i>Idila voastră ne încântă,
Căci toată lumea-i de acord
Că Dan de Norea e un lord...
(Acum, când C.U.C.-ul nu-i mai cântă).
(Nelu Gârda)</i>

Sunt lord, de vrei sau de nu vrei,
Doar ca să fiu cu tine-n ton
Dar când e vorba de femei,
Prefer să fiu valetul John.

Sunt lord, de vrei sau de nu vrei,
Doar ca să fiu cu tine-n ton
Dar când e vorba de femei,
Prefer să fiu valetul John.
(Dan Norea)

Părea - distant, dar galanton -
Un lord ce-și domina vasalii;
Era de fapt valetul John,
Păcat că n-a știut și Vali...

Idila voastră ne încântă,
Căci toată lumea-i de acord
Că Dan de Norea e un lord...
(Acum, când C.U.C.-ul nu-i mai cântă).

(Gârda Petru Ioan)

Remarca ta nu mă încântă,
Căci nu pot ca să fiu de-acord.
Să știi că Dan oricum e-un lord...
(Chiar dacă C.U.C.- ul îi mai cântă).

Deoarece la o zi după postarea textului, am primit pe email, de la Vali Slavu, poze despre vizita la Azil, m-am gândit, cu oarece întârziere, să le inserez în text.

După cum se vede, publicul e format mai ales din femei. Ceea ce dovedește două lucruri, pe care le știam deja:
- femeile au media de vârstă mai ridicată, pentru că posedă știința de a-și omorî treptat masculul, la fel ca unele insecte;
- femeile sunt amatoare de poezie într-un grad mai înalt decât bărbații; a făcut cineva o statistică pe agonia - câți membri și câte membre ? aș putea pune pariu că sunt muuult mai multe membre decât vă închipuiți.

Având în vedere că fiecare membru de pe Agonia are cel puțin patru membre, evident că pe site sunt mult mai multe membre decât membri. :)

Vali, parțial ai dreptate, referindu-te la toate acele membre, în sensul că unii scriu cu mâinile, alții cu picioarele.
Dar eu mă refeream la alte membre...

Mă rog, ca să revenim, sunt convins că pe agonia este o mare disproporție între persoanele de sex feminin și masculin, în favoarea sexului slab. Cu alte cuvinte, e vorba de slăbiciunea pentru poezie.

\"...este o mare disproporție între persoanele de sex feminin și masculin, în favoarea sexului slab\"
constată Dan Norea


ce spui o iau mai cu rezervă,
nu vreau aici să par expert,
însă din poze se observă
sex feminin, slab și incert

\"însă din poze se observă
sex feminin, slab și incert\"
(Florin Rotaru)

Cum să nu intru în alertă
Și să mă-nfurii pe moment?
Că-s slabă, e un compliment,
Dar chiar să spui că sunt incertă... (?!)

Cu numele ce-l porți, ușor incert,
Să nu mă fac vreodată de poveste,
Permite-mi să rămân așa, alert,
Pân\' nu te pipăi ca să urlu: Este!

de-i privești rămâi năuc:
care-or fi membrii CUC ?
că pe cei de la azil
i-ar cunoaște și-un copil

Desigur femeile se exclud. Se recunosc de la distanță.

Privind la sânii-i mari, la mâna mică,
La fața ei angelică, de divă,
Aș pipăi și eu la o adică,
Da’-s sigur că nu este... Dimpotrivă!

Acuma, Petre, dacă-așa o iei,
Știut fiind că dragostea e oarbă,
M-aș da și eu un pic pe mâna ei...
Dar poți jura aici că n-are barbă?

Eu, când te văd, am o idee
(Și îți propun, nu dau cu paru\')
Să mă conving că ești femeie
... Căci mă numesc Toma Rotaru.

Petre, ai fost acolo?

Acuma, Petre, dacă-așa o iei,
Știut fiind că dragostea e oarbă,
M-aș da și eu un pic pe mâna ei...
Dar poți jura aici că n-are barbă?
(Florin Rotaru)

Cu gândul

Am fost și eu acolo și-aș vrea să mă mai duc,
Acolo se avântă voiosul pui de C.U.C.,
Chemarea e adâncă și-naintarea-i oarbă,
Nu poate s-o oprească un simplu fir de barbă.

Două bătrâne deduc,
Citindu-vă, gândind subtil:
Vreau să meargă la Azil
Dacă-ar nimeri în C.U.C.

CUC, e deci al constănțenilor. CUI, e al ieșenilor.CUG, al gălățenilor.Să sperăm că nu-și fac și reșițenii Club.

Să sperăm că nu-și fac și reșițenii Club.
(Laurențiu Ghiță)

De-și fac și ei cenaclu, eu
Sunt ferm convins cum că mereu
O să-i vedem pe constănțeni
În vizită le reșițeni.