lecție pentru generația cocoșului electronic

LIM,
am citit *generația coșciugului electronic* și uite așa m-am trezit aici.
scuză-mă pentru greșală. poate ți-am dat o idee...

și acum, privind ce avem aici
îmi place

*ziua mea se petrece asemeni zilelor
pun de mămăligă
amestec amintirile
blocurile căpițe de fîn
din care pasc oamenii
dresați de mașini necuvîntătoare*

cu prietenie,
teodor dume,

Da, ar putea fi o idee. Mă bucur că ați rezonat aici. Și citatul e cel care mă reprezintă în acest text.
Cu prietenie, LIM.

Cei ce ce înțeleg cuvintele de cele mai multe ori le trec prin filtrul minții lor poate neștiind niciodată ce a vrut de fapt să spună poetul. Interesant este faptul că la un poem pot fi mai multe interpretări, cred că asta e cea mai mare bucurie pentru poet.

Poezia trebuie să se transmită și să se transfigureze într-o nouă expresie:de aceea nu voi intra în detalii, poetul încearcă să fie el așa cum cocoșul ancestral îmi cîntă în fiecare dimineață, încearcă să convingă prin expresie privind spre interior cu ochii întredeschiși. În orice poem trebuie să existe o intimitatea, ce ar trebui să se multiplice în sufletul cititorului: melodia ce o fredonez pînă spre seară / ziua mea se petrece asemeni zilelor

Un poem construit pe o anumită structură, poate i-ar trebui mai mult nerv liric, în rest mai citim!

Vă mulțumesc de trecere și atenta expunere a propriei înțelegeri. Un comentariu pertinent, ce îmi dă de gîndit. Da, interpretările trebuie să aparțină cititorului, să se bucure de propria descifrare.
Cu prietenie, vă mai aștept, LIM.