Omul cu pietre

Textul chiar dacă la prima vedere pare atât de simplu curpinde în el o întreagă filosofie. Filosofia omului cu piatra – mă duce cu gândul la un pasaj biblic în care se spune: să arunce primul piatra cel care se crede fără de păcat, sigur e posibil să ni aibă nici o legătură cu asta, dar cred că eu am libertatea de interpretare și înclin foarte mult spre astă. Tu mergi mai departe, definește pe omul cu piatra că ar avea și un pos de câine, interesant, dar mă opresc aici, fiindcă aș deveni pe post de altceva. Mai departe, rămâne doar amărăciune că unora le pasă ce se mai întâmplă pe ici pe colo. Chiar la personale fiind, nu cred că am gești dacă am gustat și eu puțin din momentul tău, chiar de amărăciune fiind. Se pot spune foarte multe, dar rămân ddoar la atât.

multumesc de trecere, Marie, si nu are legatura cu nimic, nici macar cu omenescul asteptat de la oameni, probabil ca asa a lasat Dumnezeu sa existea oameni mari, sau pe care ii vedem noi mari (la suflet) care sa aiba pe aproape pe post de unealta cate un ceva nedefinit cu aspect de caine-gandac.... stii \'spune-mi ciu cine te insotesti ca sa-ti spun cine est\"... si nu ma mai invat minte, cred ca lumea e frumoasa si buna...si plang de fiecare data cand vad ca lumea este exact asa cum este nu cum ne-o inchipuim noi...