eu sunt lătratul spart al acestui coiot obosit

eu sunt lătrarul spart al acestui coiot obosit mirosul lui putred carnea lui tare sunt ultima respirație dinspre moarte un junghi la limita dintre umbră și animal urletul lătratul urina lui urât mirositoare sunt chiar uitarea de sine în sine putreziciunea unui destin înclinat spre întuneric sunt răgușeala acestui cântec pe care-l violează umbra lui sunt strigătul borderline care alungă stihiile ielele și gnomii un monstru ce se înfruptă din durere ca să poată orbi mai curând sunt placenta mucegăită a tristeții împingând nașterea spre un verdict cumplit deja înfăptuit sunt sângele de pe lama jugularei lui strălucind jucăuș ca un izvor amar în lumina violentă a sorții sunt lătratul spart al acestui coiot obosit