Fă-mă, Doamne, critic literar

O problemă adusă cu insistență în discuție de membrii Agoniei, este problema comentariilor pe text. Așa că, m-am gândit, dragi agoniști începători, să vă dau câteva sfaturi, căci și mie mi-au fost date de alții și cum, dar din dar se face…unul, altul, că plouă, iată-mă, că vă zic vouă: Când faceți un comentariu literar, e bine să începeți cu 2-3 cuvinte despre autorul textului, adică… dacă e un clasic în viață, dacă e un clasic oale și ulcele sau dacă e un mort sau viu obișnuit. Dacă e foarte obișnuit și mai e și viu, e, mai bine, să omiteți partea asta… Etapa următoare, ar fi să-i disecați puțin întreaga creație. În acest caz, vă puteți folosi de diverse scule și unelte, începând cu arhaica măciucă și terminând cu cele mai moderne și subtile unelte de tortură. Puteți folosi, pentru diversiune, chiar și acupunctura, dar pentru asta, voi, ca autori de comentarii, trebuie să cunoașteți bine limba chineză. Autorul textului comentat nu e bine s-o știe…În timp, o să vedeți, voi, de ce… Se ajunge, apoi, la chiar textul de comentat. Aici, începeți cu începutul, cu titlul, adică…La titlu puteți spune câte cuvinte conține, câte consoane și vocale, dar dacă sunteți leneși la numărat, puteți pune numere la întâmplare, poate le nimeriți, sau puteți sări cu totul peste…Numai, să nu fie detenta prea puternică, vă treziți c-ați sărit și peste text și riscați să cădeți în cine știe ce, Doamne ferește! Despre textul propriu-zis, se poate spune că are o introducere, un conținut si-o încheiere. Unele texte pot avea numai introducerea și încheierea, fără conținut, altele pot fi fără încheiere, dar asta înseamnă că „va urma”, altele conțin numai încheierea, sau numai încuierea. Textul are întotdeauna o temă. Aceasta poate fi pentru acasă, pentru serviciu sau pentru timpul liber. Tema mai poate fi rezolvată sau de nerezolvat. Într-un comentariu, puteți spune câteva cuvinte și despre structura textului. Structura poate fi armată, dezarmantă sau înarmată, unele texte sunt chiar foarte bine înarmate, încât intri viu pe ele și ieși schilodit rău, sau chiar mort. Aici, vă recomand să aveți simțul pericolului bine dezvoltat, pentru a vă retrage în timp util în tranșee sau și mai sigur, spălarea putinii. Cu apă oxigenată. De ce oxigenată? Pentru că, unele texte îți taie, de-a dreptul, respirația. Din prima…Este indicat să mai vorbiți puțin și despre limbaj. Limbajul poate fi de multe feluri: abstract, tehnic, jargon, argou, obscen. (În mod particular, menționez ca eu am afinitate pentru ultimele trei). Dacă autorul textului comentat e încă în viață și vreți musai, să-l impresionați prin comentariul vostru, vă puteți folosi de un dicționar de neologisme, luați mai mulți termeni de acolo ( prin tragere la sorți) și gata! Va suferi, garantat, de dureri de cap, câteva ore. Eu vă recomand, să comentați numai operele autorilor morți, că ăștia… nu mai au cum comenta la comentarii. Și, încă ceva: există și o altă formă de comentarii literare. Cele mai accesibile, dar, uneori, cu efecte zdrobitoare: comentariile pe la colțuri. Dar despre ele, data viitoare.