Ipostaze ale ființei

Ipostaze:
lumina-el, barbatul intorcandu-si viata pe dos pentru a o lua de la capat.
lumina ghemuita-ea, femeia cu o lume de prunci in pantece asteptand...
lumina ghemuita obez-lumea, intorcand lopeti de noroi in crestete de sfinti.
lumina ghemuita obez in cadere-mainele, oricare ar fi el.
Cu drag, mi\'raj.

Ai inteles bine Mi\'raj... lumina se ghemuieste luand forma neprihanirii, iarta uratul din oameni (e inerent ca persoane defazate sa coloreze realitatea in nunate apocaliptice fara a avea un termen de comparatie in propria traire) si din ea, pentru ca apoi sa urzeasca o noua lume a esentelor pure, imagine a simplului desavarsit. Multumesc de trecere ... daca m-a inteles totusi cineva imi e de ajuns.

Uimitor, Vladimir! Îndelung și minuțios lucrat acest text, este de o plurifonie incitantă. Am citit cu rară savoare. Invidie artistică, din parte-mi!

Multumesc Ioane... aprecierile in cauza venite de la tine ma bucura in mod deosebit... cat despre invidie artistica nu ma fa sa rad... scrii mai bine ca mine... eu doar ma joc.

Un text căruia îi apreciez simbolistica - pe care desigur că o înțeleg la nivel profan - și claritatea cu care aceasta este prezentată în vers.
Aș schimba \'își rănise\' cu alt verb mai puțin frecvent asociat cu \'lumina\'.

Mulțumesc pentru lectură. Continui poemul?

Alina... e miez de noapte... ceas deloc propice luminii... mai bine sa asteptam rasaritul... se afla in mine o poezie ce se vrea scrisa numai ca atunci cand voi reusi sa o astern totul va fi ispravit. Multumesc pentru trecere.

Sa te joci cu lumina pina la neprihanire este un subtil si delicat mestesug al firii tale, Albule.
Prin tine toate luminile se absorb decantind esente de spirit.
incintare picuri, tu.
Ela, din negrul noptii si lumini stelare

Daniela multumesc pentru popasul tau aici... sufletul se dezvaluie in culori si nu construim sufletul din culori... acesta e una dintre greselile facute de unii dintre noi.