. Mediul își reglează echilibrul cu mișcări imperceptibile de balanță analitică, aproape niciodată înțelese de marele boss al Terrei - Omul. Se consemnează dispariția de specii în floră sau faună dar și creșteri peste măsură a unor populații. În timp, sunt cunoscute ca evenimente neînțelese apariția roiurilor de lăcuste, albine, uneori este vremea fluturilor, a focilor. Plantele se cotropesc reciproc și ele câteodată. Nu s-au decelat misiunile acestor viețuitoare, omul s-a simțit ofensat, și fără bătaie de cap a considerat că totul se poate regla prin intervenții, convenții sau decrete. Nimeni nu s-a obosit să priceapă mecanismele de reglare ale naturii. .
.Particularizând, românii au o problemă. Au mai multe, dar cine nu are? Să discutăm despre câini. În ultimii ani câinii, ajunși într-un număr fără precedent, suportă câinește abandonul, foamea, setea, frigul, arșița sau boala pentru a se lăsa cu demnitate hingheriți, hăituiți, călcați de mașini, împușcați, castrați, eutanasiați, otrăviți cu o nebănuită dar instituționalizată cruzime omenească. .
.Câinele se descurcă cu te miri ce, nu cere decât foarte puțin și este considerat din vechime prietenul omului. Este etalon de loialitate, devotament, curaj, cinste. Câinii nu sunt ipocriți, lași, cozi de topor. Pentru că românii nu mai pot învăța aceste calități de la părinți, istoria suferind o transformare alternativă, sau din literatură, fiindcă nu mai citesc, și nici de la televiziuni, acestea având alte seturi de obiective, singura lor șansă era să le învețe de la câini. De aici înverșunata lor reacție de apărare împotriva câinilor. În plus câinii au și un mare defect: fiind dependenți de oameni sunt în permanență în căutarea unui stăpân. Pentru a nu molipsi poporul de o atare urâciune, băseștii au hotărât să omoare câinii. .
.Când românii vor reuși să asimileze lecția câinilor, Cel care le-a poruncit patrupezilor să abunde prin orașe și sate le va mulțumi și îi va aduna. Vor ieși din programele primarilor așa cum au intrat: pe nesimțite.
În China antică regiunea Jiujiang era invadată de tigri ce provocau mari pierderi populației. Au fost aduși soldați, ca să-i prindă sau să-i vâneze, s-au adoptat strategii de apărare, s-au pus capcane și s-au săpat gropi. Fără nici un rezultat. Când a fost numit guvernatorul Song Jun a făcut cu totul altceva. El a trimis o depeșă în tot ținutul său, în care spunea:
"Tigrii trăiesc în munți, țestoasele în abisurile acvatice. Asta este natura lucrurilor. În zilele noastre tigrii aduc mari pagube populației; totul este din vina funcționarilor corupți și lacomi. Vânarea tigrilor nu mi se pare un principiu sănătos de guvernare".
A distrus capcanele, a suprimat corvezile, a alungat funcționarii corupți și a pus în locul lor oameni integri. Atunci tigrii au trecut fluviul și n-au mai tulburat liniștea populației [32,108].




[32] IOAN LADEA - ACUPUNCTURA,ed. FLORILE DALBE, București,1999,vol I.