Gala Popx

După-amiază metalică privind ciotul unei epave luminate de-o rază caldă. Marea aruncă plăpumi în straturi de spume și aburi. Zbuciumul elementar muncind pentru generații limpezește totul, sau

Cu anii, o nouă modestie te cuprinde. Corpul și mintea încalcă noi precedente, Dau de bariere de corali, depuse lent, poroase, mari. Energie osificată eliberată în ideile unor încercări

A fost rupere. "Adio" unui limb vital, "Tu ești?" unui interlocutor fantomă. Lunile adună nori iuți, câteva vijelii și un cer senin de idei fixe. Senzații se insinuează ca picături chinezești.

E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune. Ars longa – perceptron în fumuri. Idei scapără, puține. Rotind pe-a minții cercuri impulsul fuge după sine, Prinde în dense nimburi fumuri

Ai dat totul pentru șapte ani, iar noi cu țârâita pentru doi. Ai trăit șaizeci și șase; frământată douăzeci și doi. Ai crezut trei ani din șase, și-ai fost fericită doi. Nestemate

Mic cal negru de neînlocuit, Cine se mișcă în L lasă loc de surprize după colț. Între lumea jocului și lumea care cere și fură, știam amândoi ce alegem, cum împărțim, cum să ne rotim în

Dragă față de pară, Învăț lipsa pe din-afară. Cord cu gaură pară Se strică ușor, greu se repară. Ce-a fost nu mai este. Aerul tău, flacără pară Jar înainte să dispară. Tu l-ai dat, el ne