Copilării
vă aştept pe acoperiş
lîngă cocoşul magic din lemn dulce
(care păzeşte casa de rele)
la o porţie de pîine prajită
unsă cu unt
linsă cu usturoi pe de-asupra
pentru a alunga strigoii
Umbre albe grele de viaţă-n cireş
să nu lăsăm umbrele vechi să ne scoată din pepeni
să putem degusta în lumină liniştea câmpiei
dimineaţa când roua stă să dospească
la ţară
timpul nu se
să aduc cuvântul
călcat în picioare de tramvai
printre oasele noastre măcinate
de un stol de furnici pline de pistrui
şi cerul era ca un şarpe
surprins în noaptea
când îşi schimbă
nu ştiu câte minuni au numărat înţelepţii
pentru mine există una singură
ea se numeşte femeie
o văd
o visez
o cânt şi-o dezmierd
ca pe-o carafă cu vin
e minunat să ne ţinem de mână când
3. Fascinaţia iubirii...
îndreptăţit
ca un turn înclinat
la sfidare
urlu ca un val ce mătură puntea unui transatlantic
dar când îngenunchi
ca un armăsar îndrăgostit de o frunză
la
2. Vorbind la iphone pe acoperişul lumii
plâng în neştire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
şi văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire şi
1. Drumul
purificat în vechi ritualuri
am dat foc drumului
ca să ştii pe unde să-mi vii
şi ca să nu ne urmărească
umbrele unde-am trăit
rătăciţi în vechiul oraş
te-aştept iubito
la ultima
