În secret
6 am și mă sperie ploaia violentă care se lovește de geam fulgerele de pe cerul semi-treaz zgomotele unor sticle făcute țăndări de peretele unei clădiri din josul străzii mă găsesc de
ANAlexandra Negrutransformarea
Am tot mai puține cuvinte pretențioase să descriu acest spectacol hidos, nici măcar nu am observat cum s-a întâmplat transformarea, cum am devenit acest mic monstru din vest, de care mă
ANAlexandra Negrunew skills
Am învățat să mă topesc în ceața placidă dar vindecătoare a orașului, să trec fără milă prin mulțimea asta complet nefamiliară adunată în partea veche a orașului (fețe pictate, costume de tot
ANAlexandra Negrupiese lipsă
îmi lipsești și atunci singurătatea mea nu poate fi perfectă * dimineți reci ca-ntr-o roată experimentală dansez letargic pe muzica asta ca o tornadă o hologramă a tot ce aș fi putut să
ANAlexandra Negruspf50
mult prea multe gânduri reprim stând aici în clădirea cu geamuri puține abia să mă atingă soarele spf50 pe față să mă protejeze de monitor de privirea lor când stau cu spatele drept și sunt
ANAlexandra Negruserenitate
Cum să eviți să simți chiar dacă ești lucid că-i nociv, să înghiți în sec tot ce vrei să spui ca pe un pumn de somnifere, fac un duș rece, mă scutur de ziua asta, las ploaia cu microplastic și
ANAlexandra Negrunu știu
cine sunt eu fără tine sunt singură și lumea e imensă sunt mulți străini și fericirea lor e mimată nu e nimic real nu e nimic palpabil doar piese din mai multe puzzle-uri neterminate cine
ANAlexandra Negruhealing
Acum știu ce e iubirea. Momente lungi în care ceea ce te macină mă doare și pe mine. Tăcerea de după plâns e felul tău de a plânge. Nevoia de spațiu nu e abandon. Insistența mea nu e presiune,
ANAlexandra NegruSoare răsare
Soarele răsare și unde e pace și unde e război, dar soarele pe timp de pace are raze blânde care mângâie pielea fina și curată, se reflectă în ferestrele caselor în care sunt copii fericiți și la
ANAlexandra Negrunaughty naughty
M-am îndepărtat o vreme de poezie, umbre și drame existențiale, ură gratuită și prejudecăți, rețele sociale, trăiesc lucid și cât se poate de asumat pentru că nu am nimic de care să fug sau să
ANAlexandra Negruwake up call
Ne trezim, lumina ce ne lovește e unda de șoc care șterge toate călătoriile nocturne din memorie, rămân doar senzații, vânătăi inexplicabile, un tremur subtil. Ne recunoaștem
ANAlexandra NegruPoem naiv
Zilele trec, liniuțe albe zgâriate pe un perete aiurea. Sunt tripurile din cutia de sticlă suspendată deasupra cartierului, ochii tăi sclipind de dorință, chicotelile și alintăturile de
ANAlexandra Negrulockdown.03
Nu mai scriu, nu mai călătoresc, nu mai văd peisaje mioritice tremurând în viteză în fereastra trenului, nu îmi îmbrățișez părinții, prietenii, frații, nu te sărut în locuri publice, nu
ANAlexandra NegruInsula rece
E frig aici și totul e străin, pândesc de după fereastra blocată o rază de soare, un om, un animal de companie evadat pe stradă. Lângă mine ești tu și încerc să mă conving că îmi ești de ajuns.
ANAlexandra Negru2020
A mai trecut un an și anul nou mi te-a trezit cu lacrimi în ochi, undeva aproape de noi cineva murea și altcineva tăia friptura de curcan cu un cuțit rece, strălucitor, cineva spunea o minciună și
ANAlexandra Negrutier 4
Sunt un tonomat uman din care nu știi niciodată ce o să îți pice, cu ce o să te alegi. Dacă îmi zici de poezie, ce e aia, nu mai știu, văd doar urme de avioane pe cer care duc spre casă și nu
ANAlexandra NegruMixed feelings
Am o memorie foarte slabă. Probabil de aceea sunt fericită. Pot să mă bucur la nesfârșit de aceleași lucruri simple de parcă le-aș experimenta pentru prima oară. Pot să trăiesc în prezent, să
ANAlexandra NegruHP3
Cobor din pat ca dintr-o altă viață, podeaua e rece și scârțâie, casa asta toată țipă și scârțâie, e un organism urban, încerc să mă orientez în spațiul acesta nefamiliar, mă privesc în
ANAlexandra Negrupsihoze de sezon
Trăiesc într-un oraș în care se văd artificii pe cer în fiecare seară, unde oamenii își duc viața comodă în căsuțe mici de cărămidă cu ferestre neacoperite dând direct în stradă, caricaturi
ANAlexandra NegruOktoberfest
Nostalgia orașului, paralizia de la apus, râsul nervos în liftul cu multe oglinzi pe care l-ai tot ascuns, scenariul tragicomic pe care ți l-ai imaginat pentru cineva pe care l-ai
ANAlexandra NegruLawn lane
Hai să rămânem aici o vreme, ne va fi bine, vom rezista pentru că suntem prototipurile sociale perfecte, acum, gata formați, căliți departe de casă, în vest, aclimatizati, cu acte în regulă și
ANAlexandra Negruace
Simt capul greu, o minge de bowling într-un impact continuu, apoi strâng schijele de pe podea, din pereţi, din sângele tău, le adun, le lipesc şi mă prefac că sunt toate din nou la locul
ANAlexandra NegruWake up, stranger
Dacă nu m-aș mai trezi n-aș mai putea face diferența dintre ce-i real și ce-i vis, îmi zic, pierdută-n peisajele rurale, într-un bus supra-aglomerat, cu drumul denivelat dedesubt transmițând
ANAlexandra Negruone shot
Dansul haotic, artropodic al umbrelor noastre pe zidurile albe din bucătărie nu-l recunosc, nici caricatura de viitor pe care o am în minte, e un roi de frică în piept când mă gândesc la toate
ANAlexandra Negru(h)ombre
te privesc în dimineața asta lipsită de noimă sau planuri trece lumina prin tine ca prin corpul unei meduze strălucesc părticele dinăuntru altele rămân ascunse poate pentru
ANAlexandra Negrusummertime sadness
Și uite așa a trecut vara, apoi răceala întâmplătoare a inimii tale, zumzetul de oameni închiși în supermarket - insecte dezorientate în borcan s-a stins, marea dezamăgire și plânsul înăbușit
ANAlexandra Negrufree solo
E soarele blând jucându-se pe liniile fine de pe chipul mamei care mă-nfrânge, un cântec de doliu plutind printre casele albe, punctulețe pe piele, pernuța înfiptă cu ace și mi-e frică sau
ANAlexandra Negruviitorul sună bine
E timpul pentru curaj acum. Să abandonam tiparele monotone, maladive, să spulberăm culcușul de fantezii de sub soare, să o lăsăm pe mami să plângă un pic și apoi să fie fericită pentru fericirea
ANAlexandra NegruTraintravelling
Unele întâmplări sunt blitz-uri puternice care te surprind după ce-ai petrecut prea mult timp singur în întuneric. Paparazzi. Te scutură, trimit volți în toată rețeaua neuronală, luminează
ANAlexandra NegruWonderland
Fața ta e netedă și strălucește în toată monotonia asta ca o doză de cola în deșert. Să rămân doar cu tine, fără bruiaje din exterior, fără păianjeni energetici care au
ANAlexandra Negrulovers lane
Nu e o luptă de gherilă și nici ură deloc rămasă-n urna cu cenușă, nu e cale de întors și nici ceva ce pot ierta, pe strada îngustă care se termină într-o altă dimensiune nici țipăt de om
ANAlexandra Negru