Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Gabriela Melinescu
Gabriela MelinescuPoezii (116 texte)

Amintire

„Ființele abstracte și alte poezii”

El s-a luptat cu mine, eu m-am luptat cu el. Am nesocotit noi odihna pământului. Alții eram, alții suntem acum Cuvintele mele smerite

Gabriela Melinescu

Andantino religioso

„Ființele abstracte și alte poezii”

Trăiască ghiocelul care sfidează înghețul și primejdia în numele luminii prenatale! Ghiocelul care se trage singur din pământ și iese

Gabriela Melinescu

Bereta roșie a lui Paracelsus

„Ființele abstracte și alte poezii”

Valoarea ta: o viață rătăcitoare. Eternitatea ta: nașterea în apropiere de podul Diavolului sub care curge râul Sihl, lângă

Gabriela Melinescu

Alb și negru

„Ființele abstracte și alte poezii”

Sferă jumătate, iarnă, dublu suflet, plantă cu miros otrăvitor, pământ gheață din Atlantă. Lumânare răsucită, funie din altă lume stai

Gabriela Melinescu

Larii casei

„Ființele abstracte și alte poezii”

Astfel aș fi vrut să scoateți de pe mine greșelile, ca pe o haină, să uitați de ea, să-i dați foc! Atâta nedreptate mi-ați făcut în

Gabriela Melinescu

Scrisoare

Ceremonie de iarnă (1965)

Azi îți scriu, mult mi-e dor de prispă și de câini. Am crescut, dar eu ca și-altădată la cișmea beau apă tot din mâini. Plopii-n

Gabriela Melinescu

Cum trece apa

Ființele abstracte, 1966

Cum trece apa într-o tulburare, îmi udă părul, mă visez căzând… Miroase apa a tainică fecioară care-și sărută umărul râzând. Și eu de

Gabriela Melinescu

Elena

Ființele abstracte, 1966

De-ar fi fost, de-ar fi fost să nu te cunosc niciodată, balcon de aer plutitor inimă în inimă suspendată. Ce scuturi atârnă în vânt,

Gabriela Melinescu

Pieta

„Ființele abstracte și alte poezii”

Din când în când m-arunc precum un înger în noroi odată cu verzi plante din grădina devastată , și ca un diavol mă bucur de gustul și mirosul

Gabriela Melinescu

Cântec

Interiorul legii (1968)

Bărbatul singur, vai, gânditorul, iubitei îi spune: nu suntem una chiar dacă lămpile se sting și trupurile se unesc ca jumătățile de

Gabriela Melinescu

Fuga

Zeu fecundator – 1977

Mi se făcuse milă de dușman apoi mi se făcuse greață. Nu mă încred nici în sentimente și rațiunea mi-a devenit străină. Credeam că

Gabriela Melinescu

Peisaj fantomă

Casa de fum – 1982

Uneori mi se pare că văd un munte. Mulțimi înaintează cu miliarde de picioare. Nu știu dacă noi mergem spre el sau el vine spre noi din

Gabriela Melinescu

Litanie

Casa de fum – 1982

Fratele meu zace în adâncul mării de mii de ani învelit de alge, de delfini și arătări despre care nimeni să vorbească n-a îndrăznit

Gabriela Melinescu

Cum mușcam fructele

Împotriva celui drag – 1975

Cum mușcam fructele îmi topeam dinții în alb spirt. Un frig liniștit mă trecea. Parcă din viață m-am oprit. Mișcările pe care le făcusem

Gabriela Melinescu

Călăreț

Împotriva celui drag – 1975

Apa din cal sălta-n cristale când roșii când portocalii. Mă întorceam să încălzesc globule albe de stafii. Eu însă-mi ce puteam să râd,

Gabriela Melinescu

Cântec de fată

Ceremonie de iarnă (1965)

Puștii în priviri înalță zmeii. Aerul se urcă și mai mult. Au plecat ast' toamnă derbedeii în armată au plecat demult… Trec așa, cu

Gabriela Melinescu

Disparițiile lor fragile

„Ființele abstracte și alte poezii”

Diverse întâmplări se pregătesc . Simt și un deget de metal pe buze, până la tine circulă pe drum moartea cu brațele unei subțiri

Gabriela Melinescu

Pasărea măiastră

„Ființele abstracte și alte poezii”

Copil, ca Holderlin, ușor ca o pană, de cearta oamenilor, de dojana lor mă scapă o pasăre. Zimții aripei sale îmi atingeau fața. Când mă

Gabriela Melinescu

Călătoria peștelui

„Ființele abstracte și alte poezii”

Îmbătați de iluzie călătorim pe spatele peștelui. Mândru, puternic e el pe albastrele valuri. Uneori ne gândim c-o să-l mâncăm în curând

Gabriela Melinescu

În mijlocul apei

„Ființele abstracte și alte poezii”

Dacă nu se poate aici, pe pământ să mă iubească cineva nici în copac și nici în iarba înaltă în care copil am plâns, nici în spinarea unui

Gabriela Melinescu

Singură să fiu lăsată

Jurământul de sărăcie, castitate și supunere – 1972

Singură să fiu lăsată. Caldă și definitiv murii într-o cameră-nghețată. Seceră cu dinți sclipi. Numai groapa umbră n-are și tânjesc un con

Gabriela Melinescu

Sâmbătă

Boala de origine divină – 1972

Numai nevăzând vă pot vedea este adevărat sau poate să existe. Mă mișc fără să mă mișc animalele triste. Vorbesc fără să vorbesc, o

Gabriela Melinescu

Iunie, sfârșitul primăverii

„Ființele abstracte și alte poezii”

Nu mă iubi, sau iubește-mă, frate al meu. Curat, ales este sfatul meu. Ca bobul de grâu gata de pus în pământ ești tu. Știu, ah, știu, cât

Gabriela Melinescu

Îngerul ne-a adus o veste bună

Zeu fecundator – 1977

Mai stați pe pământ un timp. Între dințatele roți ale Carului Mare. Priveam munții și ne hrăneam cu această priveliște. În timp ce

Gabriela Melinescu
24 din 116 poezii incarcate