Autumnală
În liniștea toamnei, rezonanța cuvântului tău se rătăcește ușor și se destramă... îmi vorbești, îmi spui, dar nu te-aud... îmi dai o crizantemă. să râd, să plâng? nici nu mai știu. s-o pun
ganduri
Au încercat să zboare, dar s-au izbit de geam - s-au prăbușit cu aripile frânte. Au încercat să fugă, crezând în șansa lor - plăpânde, tremurânde, naive-n visul lor - Au fost zdrobite.
violet
Primăvara mă inundase cu verdele ei și ploaia îmi dezmierdase trupul, când am descoperit culoarea anotimpului în violetul florilor de liliac.
zapada
Ninge alb peste mormane de gunoaie- Natura s-a gândit la străzile murdare. Ninge alb... Romantic? Mi se pare... Iertată-mi fie neinspirata intrebare. Ninge alb... La vama
Clipiri
Ascultă-mi ploaia cuvintelor, în noaptea asta iubirea există... Ascultă-mi suspinele, în părul tău palmele mele sunt frunze... Ascultă-mi tăcerea și lasă lumina din ochi, n-o stinge, în
Pe altarul de vise
Un strigăt s-a prăbușit fulgerând peste tăcerea mea și cioburile rezonanței lui durea noaptea ochiului pe altarul de vise.
