Nu asculta, nu te ridica, nu privi,
nu riposta.
Vocea din capul tău,
țevi ruginite și pahare sparte.
Colțul de la masă e tocit.
Nefericit, presiune totală.
Înghiți și parcă înghiți un
aceeași mâncare făcută în scârbă
același \"poftă bună\" ridicol de sec și uscat
dar e bine totuși, că mai mereu lipsește;
este înlocuit de niște ochi reci de fier.
tac
și înghit în sec. pentru
tremuram când te vedeam.
pășeai ud tot spre mine
când un fulger ne-a despărțit
și surprinzător ceața din iadul de jos
a ieșit la iveală, iar tu ai călcat-o.
m-a trecut un fior ca și când ceva
l\'ésotérique caché
iese din pământ și intră în inimile noastre
până când ploaia va avea influențe
negre de altfel, previzibile,
ca in scrierile lui Bacovia.
este doar o melodie, tristă, de
Precum liniile din palma ta
Capăt și eu un sens,
Căci amintirile din părul tău
Au căzut...
Dar eu nu le mai găsesc drumul.
Cuticulele proeminente
Capătă viață pe unghiile tale roase
Și-mi
Omenirea --- visuri sinucigașe
-*** Nimic nu este ceea ce pare și nimic nu a fost vreodată ceea ce a părut. Asta nu-i împiedică pe oameni să creadă în visele lor. Întrebarea este \"de
la naiba cu asta. ma privești de parcă...
de parcă ți-ar făcea plăcere
să ma vezi prinsă într-un film de groază,
alergată de ciupitul de Freddy Kruger.
mi-ai spus ca mă iubești. să-ți aduc
amorțeala dimineții se simte doar atunci
când luna se preschimbă-n soare
când pământul devine din plumb
un simplu metal lucios.
roua abia atunci se culcă
însă pentru puțin,
caci zeul va
Stau si scriu intinsa pe acelasi pat in care mai devreme ne.am iubit.
Si eram asa desprinsi de societatea in care traim,
asa desprinsi de vreme, de valuri si de ploi
nimic nu mai conta cand
cerul arongant mă scuipă rece in afișul ce il port
focul din același rai nu mai este cum a fost...
vrea să mă atinga? ah, a trecut pe langa mine
blițul alb, lumina lor, vrea să intre prinre
MM